Ud

Sunt o artistă….hmmm….prea mult spus….sunt un spirit creator. Asta da! Asta poate fi oricine. Doar că sunt neînţeleasă, chiar şi de cei neînţeleşi. Asta înseamnă că nu am priză la publicul artistic sau savurator de artă. :)
Împărtăşirea unei frânturi de talent o fac chiar aici, chiar acum.
E simplu, o poezioară creată acum multă vreme, în anii şcolii generale, o poezioară care nu poate fi înţeleasă decât citită cu intonaţie, de către MINE, evident.

Să încep…

Titlul: PLOAIA

Plouă.
Plouă, plouă, plouă…plouă.
Plouă!
Plouă….plouă….plouă…
plouă,…
Plouă…plouă…Plouă…
Plouă!
Plouă!
Plouă…
Plouă, plouă…plouă!

……

A plouat!

Atât de tristă şi de pătrunzătoare.

În altă ordine de idei, atunci când chiar te prinde ploaia, te adăposteşti.
Dacă singurul adăpost este o cabină telefonică şi eşti însoţită de încă 2 persoane dragi, testezi cabina telefonică.
Observi că nu are geamurile laterale. Şi te bucuri pentru că poţi închide uşa cu mâna, chiar pe dinafară.
Încap 3 oameni într-o cabină telefonică?
Încap.
Pot să-şi facă 3 oameni poză într-o cabină telefonică?
Nu, pentru că vine 31…

Păcat!

Zile pline de ploi vesele (ploi tradiţionale sau ploi de soare, cum preferaţi).

112

Unde ne e simţul civic?
Am fost martoră la un „mic” incident pe şoseaua Cluj-Napoca – Turda. Nimic deosebit. Doar ca o maşină ardea în mijlocul drumului. Fum pe ambele sensuri, şoferul disperat, alte cele.
De ce mă exprim aşa lejer? Pentru că această atitudine am simţit-o în jurul meu. Şoferii angajaţi în trafic erau pasivi. Mai mult de atât o impresie de pasivitate mi-au dat-o şi autorităţile.
Din pur simţ civic am semnalat incidentul la numărul de urgenţă 112. Evident că s-au făcut înainte de toate, verificările de rigoare, cum mă cheamă, de unde sunt…chestii irelevante însă totodată necesare. Sunt redirecţionată la pompieri. Alte verificări. Mă întreabă ei pe mine de ce nu sună şoferul a cărui maşină arde. Oare pentru că fuge disperat? Sau de ce? :)
Bun. Îmi spun pompierii mie că nimeni nu a mai semnalat. Pentru că pluteşte un aer de indiferenţă, mă gândesc eu. A oprit cineva? Nu. A mai sunat cineva? Nu.
Bun. Mi se promite că se va verifica situaţia şi îmi mulţumesc pentru apel.

Care este scopul acestei postări? Poate e necesară ca un apel de trezire pentru cei ce mă citesc. Să lăsăm câteodată indiferenţa la o parte şi să încercăm să ne facem simţită existenţa pe Pământul ăsta.
Am auzit de la un prieten cum că ar trebui 5 sesizări ca să se deplaseze la faţa locului unitatea de pompieri. Încă cred că e o glumă. Nu cred că am ajuns atât de inconştienţi.
Sau dacă restul lumii vrea să fie aşa, vă îndemn să fiţi diferiţi. În rest, vă urez zile frumoase şi lipsite de orice fel de incident.
Pe mâine, instrucţiuni pentru ce trebuie făcut într-o zi caldă şi însorită de primăvară, sau cum să simţim că trăim ca să vedem ceva.

Detalii, detalii

Viaţa mea e prea aglomerată. Nu mai comentez de lista mea de messenger care adăposteşte peste 500 de personaje, cu multe statusuri voioase, depresive, ocupate sau alte cele…. În schimb, deşi nu credeam că am o problemă atunci când ultimele salvări în telefon nu mai aveau loc decât pe cartelă, mă trezesc cu peste 300 de personaje şi acolo. Nu mai număr cât, că ne pierdem în detalii.
Şi am probleme adevărate când vreau sa dau de mama în listă, sau de prietenul meu. Astfel, am recurs la o strategie. Îmi aleg câte o persoană importantă care să corespundă fiecărei litere, şi o notez doar cu prima literă. :) )
Normal că mâine am predare de recenzie, altfel cum credeaţi că am iar veleităţi de orice numai de scris nu? :) )
Bun. Acum agenda mea arată cam ciudăţel. Primesc mesaje de la B, o sun pe A, primesc apel de la M… :) )

Nu ştiu dacă a fost o idee prea bună..dar părea bună comparând cu recenzia care îmi stă în faţă.

Oare de ce ne pierdem în atâtea detalii. De ce nu ne ajunge un singur telefon, o singura adresă de messenger, un singur televizor în casă…
Nu sunt prea multe?

Telefoane am 2. Nu-i mult. Într-o perioadă aveam 3,4,… :) )

Ştiu că nu dau exemplu bun, dar oare nu e mai bună o viaţă cât mai simplă decât ce avem acum? Ne învârtim într-o civilizaţie ajunsă peste noapte uragan. Să nu ne trezim mâine că suntem înghiţiţi şi uităm să deschidem ochii…sau nu mai putem…

Mă sună B.. :) ) şi îmi face cu ochiul recenzia.
Spor la munci.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.