Zambet roz

Ce se poate face într-o zi cu mult soare de primăvară?

05 Apr 2009 3 comentarii

by Georgiana in Personal, Promovez, Turism romanesc, Vorbe Mari Etichete:aer curat, animale, animale bolnave, cadou, Cluj, conditii, conditii mizere, de vis, eveniment, experienţă, feeric, film, Gradina Zoologica Turda, grup organizat, informatii, intrare, jeg, munti, neon, nisip, obiective turistice, plangere, pret, primavara, prioritati, rauri, sali, salina, Salina Turda, sare, soare, subnutrit, tunel, Turda, turism, vizita, weekend

Vremea a fost de partea noastră. Chiar dacă planurile au fost gândite în zilele cu ninsoare, azi ne-a întâmpinat un soare mare şi frumos.
Planul era aşa: sărbătorirea unui eveniment foarte important, fără cadouri. Fără cadouri a dus la o mică excursie.
Salina Turda-Gradina Zoologică.
Ce e mai rău las la urmă . Prima dată împărtăşesc experienţa plăcută.
Salina Turda. Unul din multele locuri care merită vizitate în ţara asta dragă a noastră. Un loc deosebit, poate prea puţin mediatizat, însă pentru care merită să răpeşti 3 ore din viaţa ta.
Ca să aveţi totul pe tavă în cazul în care vă conving la o fugă până acolo, o să dau toate detaliile necesare.
Intrarea este 8 lei pentru adulti, 4 lei studenţi sau elevi. Salina se află în oraşul Turda, judeţul Cluj. La intrarea de către Cluj, există indicatoare care te direcţionează către obiectiv. Detaliile istorice le veţi afla la faţa locului. De la şosea se poate ajunge foarte uşor şi pe jos, circa 800 m. Nu se intră în grup organizat neapărat, iar ghidul nu ne-a însoţit deci am fost liberi să explorăm totul.
Programul este până la ora 15, însă ultima intrare este la ora 13:30, întrucât vizita se estimează a fi o oră jumate.
Intrarea pare scoasă din filme. Un tunel lung de sare, de 500 m, iluminat de neoane, care din loc în loc propagau o lumină intermitentă.
Cea mai impresionantă sală a fost mina Rudolf. O vastă încăpere sculptată în sare, cu o adâncime de 40 m. Ne-am putut delecta cu peisajul atât de sus cât şi din etajul inferior. Deosebit. Munţi de sare, râuri de sare, nisip de sare. Din câte am înţeles, mina Rudolf se foloseşte periodic şi pentru concerte pentru acustica deosebită. Noi nu am avut norocul.



Altă sală deosebită ce ne-a atras atenţia a fost sala în care se afla altarul şi Scara Bogaţilor. Altar în mină, bună idee.
Locul este deosebit amenajat, iar interesul pentru salină ca şi obiectiv turistic este evident.
Mai multe, la faţa locului, însă merită deplasarea.

Acum analiza obiectivului turistic numărul 2. Gradina Zoologică Turda. Încă mă mai gândesc dacă are rost o sesizare către autorităţi, protecţia animalelor, sau către oricine e abilitat în a rezolva problemele vietăţilor de acolo.
Accesul la gradina zoologică este deosebit de greu dacă nu ai maşină. Se află într-o zonă mai retrasă şi cu siguranţă nu există interes pentru facilitarea accesului sau pentru mediatizare.
De ce? Cuştile animalelor sunt ruginite. De ar fi asta cea mai mare problemă…. am putea zâmbi.
Leul domneşte pe o suprafaţă de 4 m pătraţi. 2 pe 2. De fapt, ce a mai rămas din bărbăţia regelui animalelor e un mare nimic, o pisică mare de casă, blândă şi incapabilă de a se ridica de jos.
Ursul brun avea aceleaşi condiţii de locuinţă. Plus un miros înfiorător în jurul cuştii. Nu avea nici el chef să se ridice.
Singurul entuziasmat si iritat că nu-şi primeşte prânzul era babuinul. Se agita şi îşi mişca fundul mare şi roşu stânga dreapta. A primit un hamburger. A mancat selectiv, zgârciul si caşcavalul le-a lăsat deoparte. Poate că era singurul capabil să mai ia o decizie în privinţa mâncării.
Lupii, vulpea, struţii, erau lipsite de pene, blană şi alte cele. Un fel de animale împăiate de un om care nu ştie cum să o facă.

Mirosul şi condiţiile inumane mi-au dat mult de gândit. Cum se poate să fim atât de nepăsători? Mereu mă întreb. Cu siguranţă voi face o plângere, însă nu voi fi nici prima nici ultima.

Oare cei care stau indiferenţi şi privesc sau râd de chinurile acestor fiinţe, ar mânca la prânz slănină cu păr mai lung decât al meu?? Întreb. Pentru că ăsta era prânzul leoaicei.

Când ajungem şi noi în rând cu lumea? Ce mai e lumea? Ce ar trebui să fim şi ce suntem?
Una peste alta, am avut parte de un weekend drăguţ. Mai puţin Grădina Zoologică.

Eu încă sper să ne trezim.
Poate ar trebui să avem alte priorităţi decât cele care le avem acum.

Sunt curioasă de părerile voastre. Ce e de făcut cu această glumă proastă numită gradină zoologică? Ce se poate face? Ce se poate propune?
Întrebări deschise, acum să vedem ce mentalităţi manifestaţi voi, cititorii.

P.S. Informaţie de ultimă oră. Cred că am ceva adrese unde se pot formula plângeri asemănătoare, în cazul în care aveţi reclamaţii legate de condiţii inumane de tratare a animalelor. Pentru detalii suplimentare, pentru că nu sunt sigură dacă doar aşa se va rezolva ceva, ne auzim personal.