“Merge-ţi-ar bine!”
07 Dec 2009 18 comentarii
in Politică în culori Etichete:decizie, diaspora, duminica, fund, idiot, pd, PDL, PNL, portocaliu, prostituata, psd, pupat, rahat, Romania, rusine, sarac, vot
Update:
Românii au ales: Geoană Preşedinte.
Diaspora a decis: basescu.
Uite normalitatea României.
Citez: cine a votat basescu nu ştie de ce. basescu are mai multe voturi decât acum 4 ani. De ce? 
Dragi fraţi de peste tot, însă nu de aici.
În condiţiile în care numărătoarea este chiar cea adevărată vă invit să vă întoarceţi în ţară. Celor din ţară care aţi pus ştampila pe băsescu (scris fără majuscule pentru că gunoaiele nu sunt nume proprii şi doar numele proprii au dreptul la prima literă majusculă)….ei bine, românaşilor care aţi votat să mai trăiţi încă 5 ani bine, vă doresc să nu aveţi niciodată şansa să plecaţi de aici. Să rămâneţi în Românica, să îmbrăţişaţi alegerea făcută, să muriţi în sărăcie şi să fiţi convinşi în continuare că aţi ales binele universal.
Mare ruşine că nu v-aţi gândit la ţara asta.
Părerea mea este că trebuie sa fii destul de idiot ca într-o Sfântă zi de duminică, într-o Sfântă zi de Sărbătoare, să te trezeşti dimineaţa ca să mai lingi un fund, să te vinzi pentru o plasă portocalie şi pentru un scaun cald. Dumnezeu nu se mai uită la voi. Ştiu că nu exagerez. Sau poate se uită şi aţi primit exact ce aţi dorit.
Vreau sa aud UNUL SINGUR, care cu argumente, îmi spune cât de bine e.
Susţin în continuare că o posibilă dorinţă a PNL de a guverna alături de pd (nu există L-ul în partidul ăsta) este semnarea unei sentinţe. Iar eu nu mă prostituez. Se poate să fie numai un membru în minus, însă nu stau să pup funduri băsesciene. E simplu să devin apolitică.
Cred în liberalism, însă nu stau să-mi cadă rahatul în cap. Merg mai încolo câţiva metri.
Aşa, mai în altă ţară, undeva.
Pauza de relaxare
17 Feb 2009 Un comentariu
in Personal, Turism romanesc, Vorbe Mari Etichete:amintiri, cazare Sinaia, Cazino Sinaia, cota 2000, frumos, George Enescu, munte, oameni, Parc central Sinaia, Peles, Predeal, relaxare, Romania, Sinaia, trecut, turism, zăpadă
Sinaia 2009.
Clujul a fost zilele astea prea zgomotos şi prea neîncăpător pentru cei ce caută o clipă de relaxare. Poate cel mai potrivit cuvânt pentru a-l descrie ar fi înnăbuşitor. Prea multe maşini, prea multă forfotă şi prea multă campanie pentru un clujean căruia nu-i pasă.
În gară, printre multele trenuri, locomotive şi călători, un cârd de păsări se înghesuiau să guste şi ele din croissantul cu şuncă şi caşcaval. Nu le era teamă de zgomotul vagoanelor, doar de câţiva oameni ce încercau să le alunge. Normalitate. Oamenii par pentru ele mai înfricoşători decât vuietul locomotivelor.
Drumul a părut mai scurt decât scria pe bilet. Poate pentru că peisajele treceau prea repede pe lângă mine şi nu puteam să le admir suficient. Sinaia a părut la primă impresie întunecată. Nu era zăpadă, iar aspectul general era neîngrijit. Mai târziu am ajuns la concluzia că natura rezolvă tot. Zăpada poate ascunde rămăşiţe ale unei “civilizaţii necivilizate”. Gunoaiele şi câmpurile de peturi au dispărut la prima zăpadă, care a căzut special pentru a ascunde turiştilor o staţiune odată curată, acum doar neglijată.
Am fost neplăcut surprinsă de unele preţuri exorbitante pentru vizita la castel, un castel lăsat şi el puţin câte puţin în paragină. Însă, la fel, natura a avut grijă să pună totul în ordine şi să ne arate faţa Peleşului iarna, în toată splendoarea sa.
Am cunoscut oameni minunaţi, am participat la un curs deosebit şi m-am relaxat. Dacă în prima zi vroiam să mă întorc, la plecare am simţit că vreau să treacă timpul mai greu, să mai păstrez o bucată dintr-o altfel de lume.
Ce vizităm în Sinaia?
Castelul Peleş, deşi era primul pe lista noastră de obiective, mi s-a părut mult schimbat în rău faţă de alte dăţi când l-am vizitat, şi totodată prea puţin valorificat.
Casa memorială George Enescu, prea puţin valorificată şi ea şi prea puţin vizitată. Deşi din punctul meu de vedere, ascunde mult mai multă istorie şi mult mai mult mister decât castelul Peleş. Oarecum şi abordarea prezentării a fost unică, neavând însoţitori, am fost lăsaţi liberi să explorăm o lume demult apusă.
Mănăstirea Sinaia, linişte, puritate, sănătate pentru suflet.
Aş trece pe lista obiectivelor de vizitat şi parcul central, însă doar dacă e îngropat în zăpadă. Feeric.
Pârtia din Predeal, cota 2000, şi altele mult bătute de turişti sunt şi ele obiective importante, deşi eu nu am ajuns acolo. Pozele spun totul.
Mi-a prins bine evadarea din Cluj. Şi sfătuiesc să ne luăm toţi o pauză şi să încurajăm turismul românesc. Avem ce arăta, mai rămâne doar să valorificăm.
O zi relaxantă vă doresc, chiar dacă pentru câţiva e prima zi de şcoală!
P.S. În aceeaşi formaţie, sper să mai vizităm şi altele! Calitatea oamenilor face un loc de neuitat.
Marinarul pseudo pirat şi Pitic pitic
08 Ian 2009 Scrie un comentariu
in Politică în culori Etichete:conducere, criza, lumina, marinar, pitic, politica, popor, Romania, situatia actuala, taram
Era o povestioară. Uitată demult. O povestioară ce ascundea multe frustrări şi de aceea nu era deschisă. Deschiderea nu poate duce decât la împărtăşirea unor frustrări. Faţă de un târm care odată era magic şi acum e pârjol.
Au fost odată ca niciodată două Tărâmuri din acelaşi ţinut, legate printr-o relaţie de subordine. Tărâmul Mare şi Tărâmul mic.
Tărâmul Mare era cârmuit de marele “tovarăş” – Marinarul pseudo pirat. (tovarăş pentru că aminteşte de un fost prieten care a pierit în anii 89, marinar pentru că acolo îi este sufletul, pseudo pirat – piratul în general are probleme cu ochii, ei bine şi personajul nostru, şi la propriu şi la figurat). Tărâmul Mare era condus prost. Marinarul pseudo pirat ţinea cârma unde vedea cu ochii, însă vederea îi era tulburată. Ţara ardea, Marinarul îşi hair-stylist-a şuviţa-i rebelă. Poporul nu vedea, ba mai mult îl slăvea.
În situaţii de falsă criză, tovarăşul Marinar şi-a scos toate farmecele la bătaie. Chiar dacă mai apoi s-a constatat că nu era criză, ci ceva creat de el ca să pară mai mare…poporul îl slăvea.
Pe tărâmul cel mic domnea marele Pitic-pitic. Cu supuşi la fel de loiali şi creduli, el imputa idei de prea-mărire statutul fiindu-i la fel de mic. Toţi vitejii erau înlăturaţi rând pe rând şi scuipaţi în faţă de poporul fidel Piticului cel rău. La un moment dat, vitejii şi-au pierdut puterile, şi Pitic pitic a început să-şi asume merite care nu erau ale lui pentru ca să se prea-mărească pe sine. Poporul a crezut în vorbele sale: ” O să fiu mereu aici, poporul de pe tărâmul mic mereu mă va avea aliat. Nu voi pleca niciodată şi voi fi mereu aici pentru prosperarea pământurilor.”
Însă datoria l-a chemat. Falsa datorie.
Marinarul pseudo pirat l-a forţat să schimbe macazul, să lase tărâmul mic nimănui şi să cârmuiască Tărâmul Mare alături de el. Fără nicio ezitare, s-a făcut tovarăş, sub acelaşi steag şi sub aceeaşi putere.
Acum asistăm la readucerea mono-puterii pe Tărâmul Mare. Ambii tovarăşi se ocupă sârguincios.
Poporul nu ştiu ce mai zice…poporul nu a văzut multă vreme…
Tărâmul mic îşi caută stăpân. Un viteaz din cei umbriţi prinde contur. Totul depinde de popor.
Acelaşi popor care a scuipat şi a căutat eroi printre cei nedrepţi. Prevăd o luminare. Lumina firavă se conturează.
Ar mai fi multe din poveste. Pentru că e o poveste nemuritoare.
Mereu voi zice ce vreau să zic în calitate de povestitor. Contează ce e perceput.
Critica fizicului nu-mi stă în fire. Însă văd că Dumnezeu încearcă să împreuneze cei mai urâţi oameni ca să deschidă cumva ochii celor mulţi şi cu putere de decizie. Nu se poate să fim conduşi de personaje mitice negative atât din punctul de vedere al fizicului cât şi …..moral. E un semnal de alarmă. Mirificii şi mirobolanţii lideri reprezintă pata neagră din istorie. Şi sunt care se mândresc cu asta. Spune-mi pe cine ai ales să-ţi spun cine eşti…
Ideea de poveste a venit aseară. Când am urmărit consternată un talk-show condus nu de liberali, ci de oameni de-ai lor. Dacă cei ai lor au ajuns să critice liderii, nu ştiu ce mai poate deschide ochii poporului.
Nu îndemn nimic. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.
Trebuie numai să deschidem un ochi şi totul poate lua o altă lumină.
Poză preluată de pe alt site. Copy paste de pe google. Mesajul…interpretabil.
