Nu am chef de problemele tale :)
17 Aug 2009 2 comentarii
in Personal Etichete:bun simt, individ, mare, plictiseala, postare, probleme, stres, timp liber, treaba mea, treaba ta, weekend, zile
În weekend mai mult ca oricând.
Deşi ar fi bine ca toată lumea să îşi vadă personal de treburile sale oricând.
Am ajuns la concluzia că societatea oferă diverse tipare de indivizi sau individe care au nevoie de indivizi sau individe ca mine să le rezolve problemele. Chiar nu fac referire la cine se va simţi.
Weekend-ul şi timpul meu liber sunt ale mele. Iar în ultima vreme simt că nu le mai am nici pe astea.
Însă la drămuirea timpului meu liber cred că mă descurc şi singură.
Deci putem lua postarea asta ca un apel la …. al fiecăruia.
Ştiu ce am de făcut, mai rămâne să-ţi dai şi tu seama care e treaba ta.
Par stresată. Ei bine, încă nu sunt. Şi nu sunt pentru că număr zilele până merg la mare.
AMR 8.
Ieri, azi, mâine
12 Aug 2009 Scrie un comentariu
in Personal, Vorbe Mari Etichete:a ingropa, astepta, azi, concluzie, cugetare, ingropat, o singura zi, Pamant, plictiseala, prezent, pumn, roz, trecut, viitor., zambet
Constatări:
Într-o zi, într-o singură zi de azi … trecutul s-a întâlnit cu viitorul, în prezent, evident.
Ce e de făcut?
Îngropi trecutul şi aştepţi viitorul trăind ziua de azi.
Fiind aşa mai rea, eu am aruncat primul pumn de pământ. Ca să mă asigur că îngropat rămâne.
Cu gandurile mele, sentimentele mele, şi alte cele.
Îndrumar pentru o viaţă fericită
31 Mai 2009 Scrie un comentariu
in Personal Etichete:a inota, cel mai important, exista, fericire, idei, intens, nemuritor, niciodata, pestisor, plictiseala, poveste, rar, suflet, ta, viaţă
Scris de mine şi de tine.
E viaţa mea, e viaţa ta. E o idee sau e o realitate. Ori una, ori alta, există. În tine şi în mine. Câteodată o simţi, alte ori ai vrea dar nu ştii unde să o cauţi.
E o poveste uitată, e o poveste recentă, e o poveste ce nu va muri niciodată.
Suntem noi. Eşti tu, sunt eu.
Viaţa fericită există. Nu o poţi descrie aproape niciodată. O poţi simţi rar şi intens. Însă ştii că există, pentru că ea e cea care îţi dă putere în fiecare zi.
Fericirea e un scop. Fără scop nu am avea pentru ce trăi. Sub o formă sau alta e scopul tuturor.
Fericirea poate fi împlinire, fericirea poate fi o bomboană spiralată, fericirea poate fi o clipă de tăcere.
Era o poveste, erau mai multe…
A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din cel mai ales soi, o peştişoară cu codiţa crestată.
Era o peştişoară roz, cu solzi aurii şi argintii. Multă vreme a înotat singură. Şi îi era urât. Cât a stat singură în oceanul rece, mulţi peşti mari şi urâţi au vânat-o. Avea sufleţelul curat si rechinii îl simţeau de departe.
Fugea mereu. Nu avea un loc al său şi rătăcea prin apă.
Până într-o zi când a fost prinsă. Destinul a făcut să fie pusă într-un acvariu mare, cu mulţi mulţi peşti. Acolo l-a cunoscut şi pe peştişorul ei. Era un peştişor colorat în multe culori. Şi era vesel, înota mereu stânga dreapta, sus jos.
Odată, peştişoara l-a văzut chiar şi cu o bere şi s-a mirat tare. Peştişorii nu beau bere. Peştişorii nu cunosc alcoolul. De aceea i se părea ciudat văzând peştişorul cu doze de bere în acvariu. Apoi s-a amuzat.
Au început să înoate împreună. De atunci, cei doi peştişori nu s-au mai simţit singuri. S-au avut unul pe altul.
Încă se mai au.
Câteodată un ocean e prea mare pentru nişte peştişori de acvariu, care vor doar căsuţa lor şi lumea lor.
E ceva atât de simplu. Şi totuşi zâmbeşti la gândul că poţi mereu să fii un peştişor. Chiar dacă te zbaţi într-o lume agitată în care fiecare are interese.
Cea mai importantă e lumea ta. Fericirea ta. Lumea ascunsă în tine, lumea care îţi zâmbeşte în fiecare clipă. Ştii că şi tu ai lumea ta, toţi o avem!
E doar o poveste…
Pentru tine.
Pentru mine, e o realitate.
