Zambet roz

Pauza de relaxare

17 Feb 2009 Un comentariu

by Georgiana in Personal, Turism romanesc, Vorbe Mari Etichete:amintiri, cazare Sinaia, Cazino Sinaia, cota 2000, frumos, George Enescu, munte, oameni, Parc central Sinaia, Peles, Predeal, relaxare, Romania, Sinaia, trecut, turism, zăpadă

Sinaia 2009.

Clujul a fost zilele astea prea zgomotos şi prea neîncăpător pentru cei ce caută o clipă de relaxare. Poate cel mai potrivit cuvânt pentru a-l descrie ar fi înnăbuşitor. Prea multe maşini, prea multă forfotă şi prea multă campanie pentru un clujean căruia nu-i pasă.

În gară, printre multele trenuri, locomotive şi călători, un cârd de păsări se înghesuiau să guste şi ele din croissantul cu şuncă şi caşcaval. Nu le era teamă de zgomotul vagoanelor, doar de câţiva oameni ce încercau să le alunge. Normalitate. Oamenii par pentru ele mai înfricoşători decât vuietul locomotivelor.

Drumul a părut mai scurt decât scria pe bilet. Poate pentru că peisajele treceau prea repede pe lângă mine şi nu puteam să le admir suficient. Sinaia a părut la primă impresie întunecată. Nu era zăpadă, iar aspectul general era neîngrijit. Mai târziu am ajuns la concluzia că natura rezolvă tot. Zăpada poate ascunde rămăşiţe ale unei “civilizaţii necivilizate”. Gunoaiele şi câmpurile de peturi au dispărut la prima zăpadă, care a căzut special pentru a ascunde turiştilor o staţiune odată curată, acum doar neglijată.
Am fost neplăcut surprinsă de unele preţuri exorbitante pentru vizita la castel, un castel lăsat şi el puţin câte puţin în paragină. Însă, la fel, natura a avut grijă să pună totul în ordine şi să ne arate faţa Peleşului iarna, în toată splendoarea sa.

Am cunoscut oameni minunaţi, am participat la un curs deosebit şi m-am relaxat. Dacă în prima zi vroiam să mă întorc, la plecare am simţit că vreau să treacă timpul mai greu, să mai păstrez o bucată dintr-o altfel de lume.

Ce vizităm în Sinaia?

Castelul Peleş, deşi era primul pe lista noastră de obiective, mi s-a părut mult schimbat în rău faţă de alte dăţi când l-am vizitat, şi totodată prea puţin valorificat.

Casa memorială George Enescu, prea puţin valorificată şi ea şi prea puţin vizitată. Deşi din punctul meu de vedere, ascunde mult mai multă istorie şi mult mai mult mister decât castelul Peleş. Oarecum şi abordarea prezentării a fost unică, neavând însoţitori, am fost lăsaţi liberi să explorăm o lume demult apusă.

Mănăstirea Sinaia, linişte, puritate, sănătate pentru suflet.

Aş trece pe lista obiectivelor de vizitat şi parcul central, însă doar dacă e îngropat în zăpadă. Feeric.

Pârtia din Predeal, cota 2000, şi altele mult bătute de turişti sunt şi ele obiective importante, deşi eu nu am ajuns acolo. Pozele spun totul.

Mi-a prins bine evadarea din Cluj. Şi sfătuiesc să ne luăm toţi o pauză şi să încurajăm turismul românesc. Avem ce arăta, mai rămâne doar să valorificăm.
O zi relaxantă vă doresc, chiar dacă pentru câţiva e prima zi de şcoală!

P.S. În aceeaşi formaţie, sper să mai vizităm şi altele! Calitatea oamenilor face un loc de neuitat.