Sunt pentru că pot
15 Oct 2009 7 comentarii
in Personal Etichete:a fi sau a nu fi, a uita, altcineva, cer, concentrat, constant, constat, convingere, cred, crezi in tine, eu, exista, indraznesc, intrebare, lume, morcovi, ochelari, permis, sa fie, schimbare, situatie, sus, tel, vedere
Cine nu îndrăzneşte să creadă, nu va reuşi.
De ce sunt convinsă că sunt mai sus? Pentru că îndrăznesc să cred în mine.
Mi s-a pus o întrebare. Mai precis ce aş schimba la mine. Probabil că răspunsul aşteptat era o enumerare. Dar dacă eu nu am puterea să cred în mine, poate altcineva?
Suntem ceea ce credem că suntem. Nici mai mult nici mai puţin.
Vreau să schimb situaţii, vreau să schimb stări de fapt, vreau să schimb lucruri care nu se mai pot schimba. Dar nu vreau să mă schimb eu. Pentru că există un singur lucru în care sunt constantă.
Sunt constantă în convingeri, sunt constantă în a fi eu ceea ce sunt.
De ce pot să privesc atât de sus?
Văd mai sus decât e limita de vedere.
Văd chiar şi ce este mai sus decât e permis să se vadă.
Nu am ochelari, nu am deficienţe de vedere, şi dacă aş fi incapabilă să văd mi-aş închipui că văd şi tot aş vedea.
Mănânc morcovi. Mulţi morcovi. Cruzi, întregi, fierţi, în ciorbă.
Sunt atât de atentă încât dacă mă concentrez pot să dau mai mult decât am.
Cred în ceea ce e atât de sus.
Cred că eu fac tot ce am.
Cred în lumea mea.
Sunt mai sus pentru că pot să fiu mai sus.
Sunt mai sus pentru că pentru mine există mai sus.
Totul e să nu uit să cred. Şi cum pot uita, când ţelul meu e să nu uit, iar convingerea mea e că nu am uitat?
Ce există e pentru mine. Şi ce trebuie să fie va fi.
Interesant de interesat
02 Mai 2009 Scrie un comentariu
in Personal Etichete:1 mai, cotidian, culmea, dinamism, fericire, interes, interesant, interese, lume, lume a intereselor, moment, monotonie, negativ, obisnuinta, oportun, perioada, pozitiv, schimbare, vreme
Într-o lume a intereselor ne bazăm pe interese.
De la începuturile existenţei am căutat să găsim interesul în a face ceva, interesul de a descoperi focul pentru a ne încălzi, interesul de a inventa uneltele din fier, şi aşa mai departe.
Dacă la începuturile vremurilor era vorba de un interes pentru subzistenţă, mai nou avem de-a face cu fenomenul de interes, fără un motiv întemeiat.
Spun cu mâna pe inimă că sunt total dezinteresată în a posta, însă atât de interesată în a face altele. Nu subliniez faptul că ar fi un lucru rău, însă dus la extremă ne îmbolnăveşte. Şi vom fi oameni diagnosticaţi ca fiind interesaţi într-o formă acută.
Unde sunt gesturile altruiste de altă dată? Unde sunt prieteniile bazate pe sentimente?
Uitate într-un sertar prăfuit, în care încuietoarea s-a blocat în poziţia închis.
De cele mai multe ori încercăm să stârnim interesul prin activităţile noastre ghidaţi de interes, evident. Şi chiar dacă par haotică în idei, ştii prea bine că aşa sunt şi eu, aşa eşti şi tu.
Trăim într-o constantă schimbare. Culmea este că deşi schimbarea implică dinamism, am adaptat-o nevoilor noastre, astfel încât să fie constantă, ori o constantă bate mai mult către monotonism. Iar dacă ne schimbăm constant, de ce să nu adoptăm interesul propriu şi personal ca fiind o trăsătură de caracter? Să acceptăm ideea ca atare şi să ne bucurăm în fiecare zi de interesul stârnit şi de reuşitele obţinute prin urmarea unui interes.
Nu vreau să mai pomenesc despre lucrurile atât de ades pomenite în această perioadă. Nu voi povesti nimic de 1 mai şi alte cele, eventual o să aduc la momentul oportun o critică asupra diverselor fenomene sociale devenite tipare. Dar nu acum.
Acum vă las să vă delectaţi cu idei haotice dintr-o minte fericită. 
Home sweet home
09 Mar 2009 4 comentarii
in Personal, Turism romanesc Etichete:acasa, amintiri, casa, cer, deal, incursiune, inimă, loc, lume, natura, oameni, oras, parte, prietenie, rau, studentie, suflet, timp, vale
Unde e acasă?
În primul an de studenţie nu-mi găseam locul. Probabil e problema oricărui student ajuns altundeva decât în oraşul său. Mai mult decât problemă, e nevoia de apartenenţă la un loc. Nevoia de a simţi pentru un loc sentimente de casă.
În timp totul se rezolvă.
Casa ta e acolo unde ţi-e inima, iar pentru cei cu mult spaţiu în suflet, casa poate fi în mai multe locuri.
În weekend am făcut o mică incursiune prin amintiri şi am descoperit multe “acase” ale mele de-a lungul timpului.
Am un “acasă” variat, am multe locuri unde am lăsat o parte din mine şi multe locuri unde am oameni care mă aşteaptă.
Şi atunci când oamenii dispar, totuşi rămâne un loc, un cer, o vale, un aer.
