Interviul nr.1 din săptămâna nr. 99999 de interviuri :)
27 Mar 2009 3 comentarii
in Economie, Personal Etichete:angajator, Cluj, dezamăgire, firme fantoma, interviu, job, loc munca, neseriosi, piata, post, prea mult, serios, seriozitate
Inaugurez noul windows. 
Am vrut de prea multă vreme să-mi exprim anumite sentimente, frustări, în legătură cu situaţia actuală a locurilor de muncă. M-am abţinut prea multă vreme pentru un lucru care mi-a ocupat prea mult timp ca să nu comentez.
Şi cum călătorului îi stă bine cu drumul, mie îmi stă bine cu comentariile. Sau nu? 
)
Nu înţeleg unde e seriozitatea de altă dată, nu înţeleg unde sunt firmele serioase şi unde s-au ascuns organizaţiile care şi dau, nu doar cer. Probabil au lăsat loc sistemului PRC. Pile, relaţii, cunoştinţe. Dar ce face un om care din principiu sau din lipsă nu apelează la acest sistem?
Tot ce îmi doresc eu e seriozitate, şi pot oferi acelaşi lucru, ba mai mult de atât.
Sunt om, mai am şi frustrări. 
În altă ordine de idei, piaţa clujeana este mai mult decât dezamăgitoare. Cel puţin pentru mine.
Nu aş vrea să şi dau nume. Deşi poate ar fi amuzant să fac o bază de date cu neserioşi sau firme fantomă, pentru că slava Domnului, am ce să scriu în ea. ) Asta ca să se ferească şi cei care vor ceva cu adevărat, vor o carieră sau cel puţin o împlinire din punct de vedere profesional.
Bine, am zis-o şi pe asta!
Admir oamenii care muncesc şi chiar dacă nu credeam că voi zice vreodată asta, visez la ziua în care voi avea şi eu un job…serios!
Poate am zis prea multe, sau poate am zis ce vroiam eu să zic pentru ca să mă simt bine.
Doar idei
12 Ian 2009 Un comentariu
in Personal Etichete:amenintari, bun, calm, campul muncii, experienţă, fericire, incurajare, interviu, linistit, lumina, profesional, rautate, rezultate analize, sanatate, soare, stare de bine, ura, viata frumoasa
Trecem peste multe bucurii prea uşor….
În general.
Eu una nu (mai trec), pentru că am primit o palmă în vară, care m-a făcut să încep să văd ce viaţă frumoasă am.
Atâtea motive să fim fericiţi şi să zâmbim şi atât de puţin apreciem.
Azi a ieşit soarele pentru mine aşa cum nu mai ieşise demult. Dacă în vară am primit nişte rezultate destul de îngrijorătoare, azi a ieşit soarele. Un soare mare şi frumos care zâmbea şi îmi spunea ce bine e să fi sănătos tun.
Şi mă gândesc de ce există încă medici incompetenţi care dau diagnostice după ochi şi duc pacientul la o stare de panică generală. Nu mă leg de viaţa nimănui, însă am trăit o agonie pentru un rezultat fals.
Acum răsare soarele, e totul luminos şi sănătos. Şi am realizat că sănătatea e cel mai de preţ lucru. Trebuie să învăţăm să preţuim tot ce avem. Sună a clişeu, dar aşa e.
Alte motive pentru care zâmbesc sunt recentele porţi deschise pe plan profesional.
Dacă vara trecută participam doar la interviuri insipide, incolore, inodore, ultimele din această perioadă m-au făcut să realizez că piaţa clujeană are şi valori. Mai multe detalii după ce aleg şi după ce ajung iar pe câmpul muncii.
E lucru mare să înveţi să nu treci degeaba prin viaţă, să nu te împotmoleşti în chestii efemere. Să trăieşti fiecare secundă, să ai ganduri pozitive. Şi te ajută pe tine. Egoismul când vine vorba de propria persoană este un bine. Cunosc oameni blocaţi în ură, ameninţări şi răzbunări. Cunosc oameni fericiţi, cu vieţi frumoase, liniştite. Şi mă bucur că fac parte din ultima categorie.
Oamenilor buni li se întâmplă lucruri bune
— un fel de încurajare pentru cineva care mi-a fost aproape.
Ce facem după … ?
18 Dec 2008 Scrie un comentariu
in Facultate Etichete:absolvire, diplomă, experienţă, Facultate, interviu, job, promovare, vânzări
Sunt şi eu ca mulţi alţii o proaspăt absolventă. Facultatea trece cum trece, dar ce facem după?
Îmi manifest respectul pentru colegii mei care au început să lucreze din timpul facultăţii, indiferent pe ce post – în mare au început de jos şi odată cu diploma a venit şi promovarea. Dar restul ce fac?
Peste tot se cere experienţă.
Cazul meu concret: am experienţă în asigurări. Pe post de unit-manager. Asta e vânzări în mare parte. Dacă îmi caut altceva nu gasesc. Pentru că în mod normal se cere experienţa aceea pe care eu nu o am. Facultatea nu m-a ajutat prea mult…ce fac eu acum? Merg în continuare pe vânzări. Încă o dată îmi manifest respectul faţă de cei care fac de o viaţă vânzări, însă este un domeniu care te solicită zi şi noapte.
Am colegi care nu au acumulat niciun fel de experienţă.
Clujul nu oferă nimic, însă cere mult.
Am şi eu câteva modele de oameni care au reuşit în această junglă şi mă gândesc mereu – voi fi şi eu unul dintre ei?
Mă pregătesc să merg la un interviu – poate despre jungla interviurilor povestesc altă dată. Am ţinut şi eu interviuri, însă majoritatea care oferă un post sunt oameni care cer şi nu dau.
Într-o notă mai optimistă pornesc şi eu azi să văd ce mi se mai poate oferi.
Succes celor care se regăsesc în situaţia mea, vânătorilor de ” mai bine”.
