În câte culori putem zâmbi?
20 Feb 2009 3 comentarii
in Personal, Vorbe Mari Etichete:acasa, albastru, balaur, culorile zambetului, cum putem zambi, fericire, galben, gri, in cate culori putem zambi, ireal, lume visata, multicolor, nevisat, real, respect, roz, trairi, vis, zambet
Există zâmbete colorate? Există oare o anumită culoare pentru zâmbetul tău?
Ce înseamnă un zâmbet roz? Ce înseamnă un zâmbet galben? Cum e cel albastru sau cel gri?
Cât de mult te influenţează ce se întâmplă în jurul tău în alegerea culorii zâmbetului tău?
Nu ştiu cine alege pentru restul culoarea zâmbetului lor. Pentru mine aleg eu culoarea. Întreaga mea lume e doar o lume de culori. Nu neapărat doar roz. Zâmbetul meu dă mereu către roz, pentru că nu pot zâmbi decât roz.
Par doar aberaţii, însă aberaţiile mele te fac să zâmbeşti.
Zâmbetul galben
.. prima dată am auzit de el aseară. Balaurul m-a întrebat ce mai face zâmbetul galben. Azi e galben pentru că mi-am achiziţionat pantaloni galbeni. 
Un zâmbet galben e mai luminos şi mai larg decât un zâmbet normal. E aşa de cald şi de mare încât pare un soare. Însă e mai rar întâlnit decât cel normal. Explic la final de ce.
Zâmbetul albastru
… e puţin mai rece însă nu lipsit de suflet. Dacă e rece nu înseamnă că nu simte, ci doar că dă impresia de irealism. De exemplu, zăpada: dă impresia că e rece. Când o atingem e rece, simţim asta. Însă zăpada e păturică pentru plante şi răsaduri. Ori o păturică ţine de cald. Contradictoriu cu noţiunea de rece. Zâmbetul albastru la fel. E plin de sentimente însă aparent e doar ceva forţat.
Zâmbetul gri
… e zâmbetul de după o zi gri, atunci când termini tot, ai la ce te întoarce acasă, te aşteaptă cineva…însă e gri pentru că ziua ta a fost gri. Tranzitivitate. A transmite sentimentul general asupra zâmbetului tău. De admirat că acela care mai are forţă de a zâmbi după o zi gri e un om care are pentru ce trăi. Măcar pentru acel zâmbet.
Zâmbetul roz
… e tot ce e aici. Idei, gânduri, eu sau poate ceea ce mă dau a fi. Nu-mi pasă exact ce crezi că e, pentru mine ştiu ce e. E simţit diferit. De mine constant. Şi constanta există. Învăţam odată la management sau la ceva materie că atunci când se atinge apogeul, după apogeu vine declinul. La mine e cazul ideal, cazul în care starea se menţine. Zâmbetul roz e constant. Nu a fost aşa dintotdeauna, însă de 4 luni sau ceva de genul aşa îl simt.
Tu nu îl simţi? Mută-te! 
Şi acum îţi explic de ce zâmbetele colorate sunt în general mai rar întâlnite decât cele normale. Un zâmbet normal e falsitate. E ceva ce am fost învăţaţi să facem. Cel colorat îl vezi pe faţa copiilor când primesc o bomboană. Pentru că ei nu au învăţat să fie ipocriţi, păcat că vor afla cu timpul, niciunul nu scapă. Şi mai sunt zâmbete colorate pe faţa acelora care găsesc ceva timp să evadeze dintr-o lume nevisată dar reală. Puţini şi ei. Şi totuşi, trăirile lor îi fac să îşi dorească doar o repetitivitate a acestor stări, nu stau să se gândească dacă altul simte ce simt ei.
Deloc ciudat. Aşa cum ar trebui să fie într-o lume în care ai putea face ceva mai mult dacă te-ai respecta aşa cum meriţi.
Intoxicaţia portocalie
02 Feb 2009 Scrie un comentariu
in Politică în culori Etichete:albastru, alegeri, ani, Apostu, Aprostu, campanie, castigator, Cluj, clujean, galben, PDL, perdant, PNL, portocaliu, primarie
Am doar un cuvânt care caracterizează Clujul în perioada asta: greţos.
Începe iar marea intoxicaţie portocalie. Iau 31 până la gară.
Încep să număr posterele. Noutate: sunt anti-vânt şi anti-ploaie. Oare anti-foc nu sunt? Zic şi eu poate am ganduri negre >:)
Peste tot unde mă duc…..doar postere cu cei 2. Pitic-pitic şi omul lui.
Pdl-ul şi-a ales iar un candidat pe măsură: figură tâmpă, realizări fifty-fifty, amator al dosului lui Boc şi toţi ai lui. Mă îngrozeşte tactica aceasta comunistă a celor portocalii de promovare a candidaţilor. Nu contează cine eşti, nu contează cum gândeşti, ….am vrut să spun că totuşi contează….însă nu, te modelează ei ) după placul electoratului cu 10 clase. (upsss, era să zic 10 case).
Da, toate hidoşeniile astea care se perindă prin ograda ştim noi a cui, au şi ele un rost. Circul şi spectacolul atât de necesar omului care merge la vot.
Din punctul meu de vedere aceste alegeri sunt o mare şansă. Nu pentru portocaliu. Nicidecum pentru Nicoară. Pentru electoratul clujean. Marea şansă de a schimba ceva. Iar dacă cel care merită nu va ieşi câştigător, marele perdant al alegerilor va fi clujeanul de rând. Inconştient a fost deja atâţia ani.
Ce să mai adaug? La cât mai puţină Pedelizare campania asta!
Nu se mai poartă portocaliul!
Galben şi albastru …
07 Ian 2009 2 comentarii
in Politică în culori Etichete:albastru, cluj galben, culoare, galben, interesant, liberal, libertate, lumina, mono, parere personala, poli, politica, semnificatie culori, soare, varietate, viaţă
Nu-mi place portocaliul, majoritatea dintre cei care mă cunosc îmi ştiu dezgustul pentru această “culoare”. În primul rând mi se pare o culoare fără personalitatea ei proprie. Nici roşu, nici galben. O amestecătură. Dacă celelate culori au istoria lor, portocaliul pare să fie fără istorie şi fără mesaj interesant. O culoare care era în trend.
De ce să fie totul portocaliu? Nicio altă nuanţă, nici o rasfrângere din celelalte culori. Portocaliul plictiseşte pe termen lung. Mai mult de atât aduce aminte de un comunism accentuat. O singură culoare…o singură persoană…
Suntem liberi să alegem.
De ce să nu avem o viaţă mai colorată?
Mi-ar place să văd un Cluj galben cu accente albastre.
De ce? Să analizez mesajele.
Galben – soarele este galben, fără el nu putem trăi. Galbenul stimulează activitatea creierului şi creşte puterea de concentrare. Nuanţa deschisă atrage atenţia. Un galben mai închis trădează bunăstare şi stârneşte gelozia. Este considerat a fi în unele culte simbolul supranaturalului.
Probabil că trebuie să fii un om activ şi comunicativ ca să-ţi placă. Însă doar o condiţie mediocră respinge afinitatea pentru galben. Şi slavă Domnului mediocritatea e la fiecare pas.
Albastrul – cea mai liniştitoare culoare. Culoarea intelectualului. Incită la creaţie dar şi la calmitate. Stabilitate, serenitate, relaxare. Creşte productivitatea şi gradul de inspiraţie.
Combinaţia nu poate fi decât benefică.
Soarele galben stă pe un cer albastru.
Combinaţia nu duce decât la productivitate ce stârneşte gelozie, calmitate ce atrage atenţia. Nu putem trai fără lumină. Care şi ea e de un galben pal. Nici fără apă….incoloră, inodoră, însă imprimată în mintea noastră în albastru.
Îmi închei pledoaria. Vrem să avem după ce bea apă? Vrem să fim luminaţi?
Îmi place galbenul, îmi place albastrul. Aştept noile previziuni în materie de modă. Însă sunt sigură că cel puţin una din cele două, sau combinaţia vor fi în top. Nu doar pentru un sezon.
Am nevoie de varietate. Mă plictiseşte ideea comunistă de MONO.
