Cu ce m-au ajutat pe mine anii de facultate?

Leapşa de la Eni.

Citesc ce a scris colega mea, Eni, viitor inginer de mediu. Şi mă întreb dacă meseriile noastre sunt complementare sau dacă una avantajează un tânăr absolvent mai mult ca alta.

Am absolvit în anul 2008 Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, specializarea Economie Agroalimentară şi Mediu (chiar dacă ultima a fost omisă de pe diploma pe care oricum nu am văzut-o).
Sunt economist cu specializare pe industria agroalimentară şi mediu. Comparativ cu un inginer de mediu, economistul de mediu nu ştie să citească desene tehnice, să lucreze cu Autocadul sau alte cele. Îmi permit să afirm obraznic că dacă ar fi după meritele facultăţii absolvite nu aş şti nimic.
Însă mare noroc cu practica. Din 3 ani de zile, cea mai importantă o consider a fi ca experienţă relevantă perioada de practică de o lună de zile. Ce trist sună, să rămâi după 3 ani de zile cu o singură lună, şi aia făcută mai mult pe cont propriu.
Practica mi-am desfăşurat-o în cadrul unei multinaţionale. Am învăţat realmente să fac o implementare de management de mediu şi un audit-certificare de mediu. Am învăţat să lucrez cu LEX-ul pe legislaţie de mediu. Am învăţat să fac FTS-uri (fişe tehnice de specialitate), am lucrat sub îndrumarea unor ingineri şi chimişti valoroşi. Inginerul valoros fiind chiar mama mea, mi-am dat seama că ea m-a învăţat un lucru practic, care nu a reuşit să mă înveţe prestigioasa unitate de învăţământ absolvită.
Am făcut parte din personalul care a implementat managementul de mediu şi am asistat la auditul de mediu însoţind auditorul certificat la faţa locului.
Pentru asta mulţumesc multinaţionalei şi mamei mele. Nicidecum facultăţii.

Lucrarea de licenţă mi-am realizat-o pe implementarea managementului de mediu studiind şi toată teoria din spatele practicii.

Sper să nu ajung la convingerea că am făcut totul în van şi că nimeni nu va aprecia cunoştinţele dobândite în această perioadă de practică.

Să răspund la întrebarea din titlu. Cu nimic. Noroc că am primit adeverinţa de practică ce mi-a facilitat intrarea la acea multinaţională.

:D

La ce e bună sesiunea?

Şcoala ne mănâncă pe toţi. Ne seacă de orice forţă creativă. Ne distruge.
Se apropie sesiunea, deci probabil o să faceţi cunoştinţă cu un om care şi-a greşit parţial menirea.. am ales greşit facultatea şi masterul.

Acum mă lupt cu concepte de marketing, care în viaţa de zi cu zi îmi sunt cunoscute şi le aplic util. Însă teoria ne omoară.
Cum să îmi promovez eu roşiile ecologice? :D
Sunt genul de om care se panichează şi dă tot ce are mai bun pentru facultate doar pe ultima sută de metri. De ce am ajuns aşa? Pentru că nu-mi face o deosebită plăcere să studiez ce studiez în prezent. Mă dedic 100% plăcerilor mele, facultatea nu se numără printre ele.

Cum să fac eu plan de marketing la eco-tomate?? Ceva idei?? :) )

Ştiu că voi termina la timp. Stresată şi enervată. Dar voi termina.
Oare câţi dintre voi au ales să facă ceva greşit? Câţi aţi ales nişte studii care nu vă motivează, care nu reuşesc să scoată ce e mai bun din voi?

Go go go eco-tomata!

Direcţia în care ne îndreptăm

Cum intră românul în anul nou?

Poate mulţi veţi considera că sunt răutăcioasă. Sunt doar realistă, dragilor.

Sărbătorim la trecerea dintre ani, ne distrăm, chefuim. După distracţie vine muncă. WRONG!
După distracţie, trecem la program de liber iar. Analizăm acum situaţia magazinelor, a RATUC-ului şi a băncilor. Că ei mi-au fost foarte aproape perioada asta. :)

RATUC-ul a avut restricţie de circulaţie, că deh, sunt sărbătorile. S-a circulat cu normă redusă, autobuse reduse, aglomeraţie. Ai concediu, am înţeles, însă nu până pe 4 ianuarie. 4 ianuarie e a 4-a zi din Anul Nou. Deci 3 zile nu s-a muncit. Bun început. 4 ianuarie fiind duminică, circulăm iar cu program redus. :) ) Deci programul începe din 5. 4 zile nemuncite.
Băncile pornesc cu regimul normal de activitate doar de pe 5 ianuarie. Aceeaşi poveste.
Magazinele aceeaşi poveste.
Oameni buni, dacă aşa începem anul nou, unde ajungem? :)
closed-sign
Acum o întâmplare de pe bus. Ca să se vadă clar unde ajungem. Mă îndreptam cu 31, cel cu program redus de sărbători :) ), către Mihai Viteazu. Un bătrân lângă mine se întreţinea cu un pensionar. Şi analizau situaţia nepoţilor. Nepoţi care nu au fost în stare să intre la o facultate. Ambii recunoşteau că au nişte urmaşi pe care nu-i prea duce capul la nimic, însă ambii rezolvaseră ei problema pe sistemul PRC – pile, relaţii, cunoştinţe.
Acum tinereii erau studenţi la prestigioase facultăţi. DE STAT, nu particulare. Nimic neobişnuit. Însă era o laudă. Plus că examenele le sunt rezolvate până la sfârşit, inclusiv licenţa.
Am vrut să mă întorc către ei şi să comentez. Am tăcut.

Oamenilor!!! Când veţi avea nevoie de un doctor, că veţi avea nevoie la vârsta înaintată la care sunteţi, aţi merge la nepotul-doctor?? V-aţi lăsa viaţa în mâinile unui om care a intrat şi a ieşit din facultate fără să ştie cum arată sala de curs??
Când veţi avea nevoie de un inginer în instalaţii să rezolve planul de ţevi ruginit din casa voastră veţi apela la nepot??

Ce facem cu aşa profesionişti?

Unde sunt valorile acestei ţări? Unde ajungem?

Cam astea îmi sunt întrebările pe ziua de azi. Mâine va fi altă zi, alte poveşti, alte comentarii.

O zi frumoasă!

Ce facem după … ?

Sunt şi eu ca mulţi alţii o proaspăt absolventă. Facultatea trece cum trece, dar ce facem după?

Îmi manifest respectul pentru colegii mei care au început să lucreze din timpul facultăţii, indiferent pe ce post – în mare au început de jos şi odată cu diploma a venit şi promovarea. Dar restul ce fac?

Peste tot se cere experienţă.

Cazul meu concret: am experienţă în asigurări. Pe post de unit-manager. Asta e vânzări în mare parte. Dacă îmi caut altceva nu gasesc. Pentru că în mod normal se cere experienţa aceea pe care eu nu o am. Facultatea nu m-a ajutat prea mult…ce fac eu acum? Merg în continuare pe vânzări. Încă o dată îmi manifest respectul faţă de cei care fac de o viaţă vânzări, însă este un domeniu care te solicită zi şi noapte.

Am colegi care nu au acumulat niciun fel de experienţă.

Clujul nu oferă nimic, însă cere mult.

Am şi eu câteva modele de oameni care au reuşit în această junglă şi mă gândesc mereu – voi fi şi eu unul dintre ei?

Mă pregătesc să merg la un interviu – poate despre jungla interviurilor povestesc altă dată. Am ţinut şi eu interviuri, însă majoritatea care oferă un post sunt oameni care cer şi nu dau.

Într-o notă mai optimistă pornesc şi eu azi să văd ce mi se mai poate oferi.

Succes celor care se regăsesc în situaţia mea, vânătorilor de ” mai bine”. :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.