Căutând un loc anume
25 Iun 2009 Un comentariu
in Promovez, Turism romanesc Etichete:calatorie, cazare, chirie, Cluj, destinatie, Galati, gazda, Iasi, istorie, loc, local, locuri de vizitat, miresme, poze, prieteni, tei, Timisoara, turism, vizite
Avem o ţară mare şi frumoasă.
Avem şi munţi, văi, râuri, dealuri…avem şi oameni. Mai tristă ultima parte.
Dacă închizi ochiul la mâna omului, deschizi mintea şi sufletul la tot ce poţi vedea. Nu există oraş urât la fel cum nu există loc nebinecuvântat.
La cât am călătorit în ultima vreme, aş putea lăsa imaginile să vorbească de la sine, aş putea să mă fac ghid turistic sau să fac recomandări cu privire la diverse localuri din diverse zone.
De departe cel mai verde oraş mare al ţării e Iaşiul. Am văzut stejari crescând pe trotuar. Plin peste tot de verde. Un verde ce te bucură, un verde demult apus în Cluj. Am simţit aromele teilor lui Eminescu, am închis ochii şi am văzut un tărâm plin de istorie. Am asistat la bătălii şi la câmpuri fumegând, am trecut prin emoţiile învingătorilor şi teama învinşilor. Toată zona Moldovei m-a surprins în cel mai plăcut mod posibil. Ospitalitate, natură şi… Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul
.
Timişoara?!. Un oraş care încă nu a pierdut nimic din farmecul anilor trecuţi împletiţi prin cotidian şi structuri noi. Vechiul şi noul merg mână în mână, totul e armonios, nimic nu pare a fi nelalocul lui. Poate primul după care mi-a părut rău. Multe şanse, multe oportunităţi. Mai puţină verdeaţă, însă armonie.
Către Bucureşti m-am îndreptat cu idei preconcepute. Şi am plecat cu….de fapt nu am mai vrut să plec
.
Nu înţeleg unde era aglomeraţia cât am stat eu acolo. Probabil s-a mutat definitiv la Cluj. Nu înţeleg unde s-au ascuns oamenii urâcioşi. Nu ştiu unde au rămas toate ideile mele preconcepute.
Casa mea din Bucureşti era făcută după modelul viitoarei mele case permanente. Adică era o adevărată “acasă”.
Şi acum se cere ca la decernarea premiilor Oscar să…
….. mulţumesc cu această ocazie celei care mi-a fost alături şi m-a susţinut….etc….etc….cine trebuie să se simtă, se simte. Aplauze!
Am avut cea mai bună gazdă ever! Prietenii adevăraţi la nevoie se cunosc. – vezi Piatra Albă?
Bucureştiul plin şi el de verdeaţă şi de miros de tei. La fel, închid ochii şi simt miresme vechi şi noi.
Poate mai bine las pozele să vorbească şi mă îndrept către Dunăre..încet – încet.
Iar pentru sfaturi turistice, nu percep comision şi ajut cu dragă inimă în descoperirea de locaţii unde se relaxează bine, unde se mănâncă bine, unde se doarme bine, ş.a.m.d.









Mulţumim şefii şi firmii şi cu aceste ultime rânduri încerc să-mi asigur o mărire de salar.
P.S. Explicaţie pentru ultima imagine:
“Uită de Batman! Uită de Superman!
Căpitan Chiloţilăăăăăă!!!!!“
Ud
27 Mai 2009 Un comentariu
in Personal Etichete:3, 31, autobuze, cabina, Cluj, geam, geniu creator, lacrimi, neinteles, oameni, pacat, picuri, ploaie, poza, RATUC, soare, spirit, telefon, zi
Sunt o artistă….hmmm….prea mult spus….sunt un spirit creator. Asta da! Asta poate fi oricine. Doar că sunt neînţeleasă, chiar şi de cei neînţeleşi. Asta înseamnă că nu am priză la publicul artistic sau savurator de artă. ![]()
Împărtăşirea unei frânturi de talent o fac chiar aici, chiar acum.
E simplu, o poezioară creată acum multă vreme, în anii şcolii generale, o poezioară care nu poate fi înţeleasă decât citită cu intonaţie, de către MINE, evident.
Să încep…
Titlul: PLOAIA
Plouă.
Plouă, plouă, plouă…plouă.
Plouă!
Plouă….plouă….plouă…
plouă,…
Plouă…plouă…Plouă…
Plouă!
Plouă!
Plouă…
Plouă, plouă…plouă!……
A plouat!
Atât de tristă şi de pătrunzătoare.
În altă ordine de idei, atunci când chiar te prinde ploaia, te adăposteşti.
Dacă singurul adăpost este o cabină telefonică şi eşti însoţită de încă 2 persoane dragi, testezi cabina telefonică.
Observi că nu are geamurile laterale. Şi te bucuri pentru că poţi închide uşa cu mâna, chiar pe dinafară.
Încap 3 oameni într-o cabină telefonică?
Încap.
Pot să-şi facă 3 oameni poză într-o cabină telefonică?
Nu, pentru că vine 31…
Păcat!
Zile pline de ploi vesele (ploi tradiţionale sau ploi de soare, cum preferaţi).
Ce se poate face într-o zi cu mult soare de primăvară?
05 Apr 2009 3 comentarii
in Personal, Promovez, Turism romanesc, Vorbe Mari Etichete:aer curat, animale, animale bolnave, cadou, Cluj, conditii, conditii mizere, de vis, eveniment, experienţă, feeric, film, Gradina Zoologica Turda, grup organizat, informatii, intrare, jeg, munti, neon, nisip, obiective turistice, plangere, pret, primavara, prioritati, rauri, sali, salina, Salina Turda, sare, soare, subnutrit, tunel, Turda, turism, vizita, weekend
Vremea a fost de partea noastră. Chiar dacă planurile au fost gândite în zilele cu ninsoare, azi ne-a întâmpinat un soare mare şi frumos.
Planul era aşa: sărbătorirea unui eveniment foarte important, fără cadouri. Fără cadouri a dus la o mică excursie.
Salina Turda-Gradina Zoologică.
Ce e mai rău las la urmă
. Prima dată împărtăşesc experienţa plăcută.
Salina Turda. Unul din multele locuri care merită vizitate în ţara asta dragă a noastră. Un loc deosebit, poate prea puţin mediatizat, însă pentru care merită să răpeşti 3 ore din viaţa ta.
Ca să aveţi totul pe tavă în cazul în care vă conving la o fugă până acolo, o să dau toate detaliile necesare.
Intrarea este 8 lei pentru adulti, 4 lei studenţi sau elevi. Salina se află în oraşul Turda, judeţul Cluj. La intrarea de către Cluj, există indicatoare care te direcţionează către obiectiv. Detaliile istorice le veţi afla la faţa locului. De la şosea se poate ajunge foarte uşor şi pe jos, circa 800 m. Nu se intră în grup organizat neapărat, iar ghidul nu ne-a însoţit deci am fost liberi să explorăm totul. ![]()
Programul este până la ora 15, însă ultima intrare este la ora 13:30, întrucât vizita se estimează a fi o oră jumate.
Intrarea pare scoasă din filme. Un tunel lung de sare, de 500 m, iluminat de neoane, care din loc în loc propagau o lumină intermitentă.
Cea mai impresionantă sală a fost mina Rudolf. O vastă încăpere sculptată în sare, cu o adâncime de 40 m. Ne-am putut delecta cu peisajul atât de sus cât şi din etajul inferior. Deosebit. Munţi de sare, râuri de sare, nisip de sare.
Din câte am înţeles, mina Rudolf se foloseşte periodic şi pentru concerte pentru acustica deosebită. Noi nu am avut norocul.



Altă sală deosebită ce ne-a atras atenţia a fost sala în care se afla altarul şi Scara Bogaţilor. Altar în mină, bună idee.
Locul este deosebit amenajat, iar interesul pentru salină ca şi obiectiv turistic este evident.
Mai multe, la faţa locului, însă merită deplasarea.
Acum analiza obiectivului turistic numărul 2. Gradina Zoologică Turda. Încă mă mai gândesc dacă are rost o sesizare către autorităţi, protecţia animalelor, sau către oricine e abilitat în a rezolva problemele vietăţilor de acolo.
Accesul la gradina zoologică este deosebit de greu dacă nu ai maşină. Se află într-o zonă mai retrasă şi cu siguranţă nu există interes pentru facilitarea accesului sau pentru mediatizare.
De ce? Cuştile animalelor sunt ruginite. De ar fi asta cea mai mare problemă….
am putea zâmbi.
Leul domneşte pe o suprafaţă de 4 m pătraţi. 2 pe 2. De fapt, ce a mai rămas din bărbăţia regelui animalelor e un mare nimic, o pisică mare de casă, blândă şi incapabilă de a se ridica de jos.
Ursul brun avea aceleaşi condiţii de locuinţă. Plus un miros înfiorător în jurul cuştii. Nu avea nici el chef să se ridice.
Singurul entuziasmat si iritat că nu-şi primeşte prânzul era babuinul. Se agita şi îşi mişca fundul mare şi roşu stânga dreapta. A primit un hamburger. A mancat selectiv, zgârciul si caşcavalul le-a lăsat deoparte. Poate că era singurul capabil să mai ia o decizie în privinţa mâncării.
Lupii, vulpea, struţii, erau lipsite de pene, blană şi alte cele. Un fel de animale împăiate de un om care nu ştie cum să o facă.





Mirosul şi condiţiile inumane mi-au dat mult de gândit. Cum se poate să fim atât de nepăsători? Mereu mă întreb. Cu siguranţă voi face o plângere, însă nu voi fi nici prima nici ultima.
Oare cei care stau indiferenţi şi privesc sau râd de chinurile acestor fiinţe, ar mânca la prânz slănină cu păr mai lung decât al meu?? Întreb. Pentru că ăsta era prânzul leoaicei.
Când ajungem şi noi în rând cu lumea? Ce mai e lumea? Ce ar trebui să fim şi ce suntem?
Una peste alta, am avut parte de un weekend drăguţ. Mai puţin Grădina Zoologică.
Eu încă sper să ne trezim.
Poate ar trebui să avem alte priorităţi decât cele care le avem acum.
Sunt curioasă de părerile voastre. Ce e de făcut cu această glumă proastă numită gradină zoologică? Ce se poate face? Ce se poate propune?
Întrebări deschise, acum să vedem ce mentalităţi manifestaţi voi, cititorii.
P.S. Informaţie de ultimă oră. Cred că am ceva adrese unde se pot formula plângeri asemănătoare, în cazul în care aveţi reclamaţii legate de condiţii inumane de tratare a animalelor. Pentru detalii suplimentare, pentru că nu sunt sigură dacă doar aşa se va rezolva ceva, ne auzim personal.
Interviul nr.1 din săptămâna nr. 99999 de interviuri :)
27 Mar 2009 3 comentarii
in Economie, Personal Etichete:angajator, Cluj, dezamăgire, firme fantoma, interviu, job, loc munca, neseriosi, piata, post, prea mult, serios, seriozitate
Inaugurez noul windows. ![]()
Am vrut de prea multă vreme să-mi exprim anumite sentimente, frustări, în legătură cu situaţia actuală a locurilor de muncă. M-am abţinut prea multă vreme pentru un lucru care mi-a ocupat prea mult timp ca să nu comentez.
Şi cum călătorului îi stă bine cu drumul, mie îmi stă bine cu comentariile. Sau nu?
)
Nu înţeleg unde e seriozitatea de altă dată, nu înţeleg unde sunt firmele serioase şi unde s-au ascuns organizaţiile care şi dau, nu doar cer. Probabil au lăsat loc sistemului PRC. Pile, relaţii, cunoştinţe. Dar ce face un om care din principiu sau din lipsă nu apelează la acest sistem?
Tot ce îmi doresc eu e seriozitate, şi pot oferi acelaşi lucru, ba mai mult de atât.
Sunt om, mai am şi frustrări.
În altă ordine de idei, piaţa clujeana este mai mult decât dezamăgitoare. Cel puţin pentru mine.
Nu aş vrea să şi dau nume. Deşi poate ar fi amuzant să fac o bază de date cu neserioşi sau firme fantomă, pentru că slava Domnului, am ce să scriu în ea.
) Asta ca să se ferească şi cei care vor ceva cu adevărat, vor o carieră sau cel puţin o împlinire din punct de vedere profesional.
Bine, am zis-o şi pe asta!
Admir oamenii care muncesc şi chiar dacă nu credeam că voi zice vreodată asta, visez la ziua în care voi avea şi eu un job…serios!
Poate am zis prea multe, sau poate am zis ce vroiam eu să zic pentru ca să mă simt bine.
Intoxicaţia portocalie
02 Feb 2009 Scrie un comentariu
in Politică în culori Etichete:albastru, alegeri, ani, Apostu, Aprostu, campanie, castigator, Cluj, clujean, galben, PDL, perdant, PNL, portocaliu, primarie
Am doar un cuvânt care caracterizează Clujul în perioada asta: greţos.
Începe iar marea intoxicaţie portocalie. Iau 31 până la gară.
Încep să număr posterele. Noutate: sunt anti-vânt şi anti-ploaie. Oare anti-foc nu sunt? Zic şi eu poate am ganduri negre
>:)
Peste tot unde mă duc…..doar postere cu cei 2. Pitic-pitic şi omul lui.
Pdl-ul şi-a ales iar un candidat pe măsură: figură tâmpă, realizări fifty-fifty, amator al dosului lui Boc şi toţi ai lui. Mă îngrozeşte tactica aceasta comunistă a celor portocalii de promovare a candidaţilor. Nu contează cine eşti, nu contează cum gândeşti, ….am vrut să spun că totuşi contează….însă nu, te modelează ei
) după placul electoratului cu 10 clase. (upsss, era să zic 10 case). ![]()
Da, toate hidoşeniile astea care se perindă prin ograda ştim noi a cui, au şi ele un rost. Circul şi spectacolul atât de necesar omului care merge la vot.
Din punctul meu de vedere aceste alegeri sunt o mare şansă. Nu pentru portocaliu. Nicidecum pentru Nicoară. Pentru electoratul clujean. Marea şansă de a schimba ceva. Iar dacă cel care merită nu va ieşi câştigător, marele perdant al alegerilor va fi clujeanul de rând. Inconştient a fost deja atâţia ani.
Ce să mai adaug? La cât mai puţină Pedelizare campania asta!
Nu se mai poartă portocaliul!
Într-o duminică seara…
01 Feb 2009 4 comentarii
in Personal, Politică în culori Etichete:basme, ce se poate face duminica seara, Cluj, copilarie, duminica seara, energie, Fulga, incursiune, lucruri simple, Marius Nicoara, Mierlapte, placere, planuri de duminica, sustinatoare, trecut, Zana Zorilor
Ce se poate face duminica seara?
![]()
Nu mai sunt o fană a ieşirilor. Iar câteodată am nevoie de lucruri simple, cu toţii avem nevoie de aşa ceva.
Ce fac eu într-o seară de duminică?
Având în vedere că am prins o promoţie la Fulga, mă delectez cu o porţie de Mierlapte. Copilăria mă urmăreşte şi Mierlaptele încântă copilul din mine. ![]()

Într-o incursiune într-un trecut am mai descoperit nişte “bucurii ale copilăriei”. Cărţi cu poveşti şi basme. Ştiu, la vârsta asta trebuie să citim analize financiare. Da? Cine spune? Uite că am deosebita plăcere să citesc azi basme. ![]()

Câţi mai încercăm să ne amintim de copilăria demult apusă? Dacă am face asta, cu siguranţă ne-am mângâia sufletele.
Boem, da!
Asta fac eu într-o duminică seara…poate pentru ca să strâng energie pentru o nouă săptămână.
Şi ce fac eu într-o nouă săptămână….devin susţinătoare a unor persoane care merită cu adevărat.
O seară plăcută!

Noroaiele în care ne lăfăim
28 Ian 2009 Un comentariu
in Personal, Politică în culori, Vorbe Mari Etichete:asfalt, Cluj, fluturasi, mohorat, mov, noroi, persoane, ploaie, primarie, relaxare, roz, viaţă, vreme rea
Plouă bacovian.
Urât şi sec. Ploaia asta e aşa plictisitoare, fără personalitate.
Clujul e înnoroiat până în gât. Dovadă cizmele tale, pantalonii mei, botinele ei…mda…
Construim cu spor, însă nu asfaltăm.
Ne lăfăim în apartamente de 50 000 euro care la prima ploaie ne înglodesc. Ce fac oare oamenii care trebuie să facă planuri de asfaltări? Nu vorbesc doar de blocurile din afara oraşului, sau de zonele periferice. Vorbesc şi de zone centrale, sau cel puţin considerate zone centrale într-un oraş mare cum e Clujul.
Muncile primăriei şi planurile mai marilor sunt ascunse. Ni se promite, nu primim nimic.
Nu ştiu dacă merită să fac campanie când electoratul care se prezintă la vot este aşa cum este. Şi nici nu mai comentez. Cei care aleg, majoritatea, sunt ….cum sunt.
Noroaie, noroaie şi vreme înnoroiată. Plouă cu noroi şi respirăm un aer de noroi.
Până una alta mai stăm în casă, ne mai adăpostim de vremea asta urâtă şi mai postăm pe bloguri.
Să aveţi nervi dacă ieşiţi afară şi o seara relaxantă dacă vă feriţi de măgăruş!

P.S. De persoanele – noroi care se consideră că fac parte din viaţa mea vă vorbesc cu altă ocazie.
Asta ca să nu se creadă că e uitat şi iertat.
Planuri de revelion
16 Dec 2008 9 comentarii
in Sărbători Etichete:Boc, chirii, chirii Paris, Cluj, munte, oferta revelion, revelion, Sărbători, zăpadă
Să trecem la treabă!
Ieri aş fi avut alte lucruri de spus, alte afirmaţii de făcut. În fiecare zi sunt alta, în consecintă, azi citiţi alte idei. ![]()
Subiectele “Boc”, “piticul porno” şi “crima/sinuciderea de la Suceava” sunt expirate. Şi atunci de ce să nu vă vorbesc despre ceva frumos ce nu poate aduce decât zambete pe buze.
Unde mergem în vacanţă? Ce facem de sărbători? Ce facem de revelion?
Vacanţa se apropie cu paşi repezi şi mulţi nu avem niciun plan. Spun asta pentru ca eu abia ieri mi-am amintit ca săptămâna viitoare vine Crăciunul.
Poate tocmai pentru că nu a nins, poate pentru că vremurile sunt tulburi, nici nu am simţit venirea iernii, cu atât mai puţin venirea sărbătorilor.
Aseară am visat că ninge, azi acelaşi peisaj gri luminat de soare îmi trage cu ochiul.
Hai să vedem ce putem face de Crăciun în Cluj Napoca şi nu numai.
Acum 2 zile am participat la un eveniment. Nimic de a face cu revelionul, însă toate mesele erau pline de pliante. Mi-am spus hai să arunc o privire să văd şi eu oferta de revelion. Nu dau nume pentru că respectivii nu merită amintiţi. Oferta sună aşa: “Revelion 2009″ – tarif 390 lei de persoană. Îmi spun că ăsta e sigur un revelion de cel putin trei zile şi citesc în continuare.
Ora 21 – întâmpinare. Ora 4 – ultima masă.
)
A ajuns un revelion în Cluj mai scump decat un revelion pe dincolo. Dar e normal din moment ce chiriile în Paris sunt mai ieftine ca cele în Cluj (nu vorbesc aiureli chiar am studiat piaţa din Franţa).
Daca nu ar exista oameni care sa plăteasca nu ar exista asemenea oferte.
Prefer sa imi petrec revelionul la munte, în vârf de munte (cat mai departe de ofertele astea senzaţionale)
) undeva la o cabana.
Să studiem ofertele de la cabane. Dacă nu ai prieteni/cunoştinţe sau daca nu ai tu cabana ta (aşa cum am eu:P) atunci studiezi oferte de pe Internet. Acum fiind cam târziu ofertele variază între 2500 lei si 1000 euro. Singurul lucru care face diferenţa între o ofertă şi alta este insuşi textul ofertei. Cam atât. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Fiecare îmbracă ce are de dat cât mai frumos, cu o fundă roz, cu panglici, sa fie atrăgător şi să avem de unde alege clienţi. Pentru că mai nou, vânzătorul alege clientul, pe piaţa din Cluj.
Fenomenul acesta îl văd mai puternic accentuat in Cluj. Hai să urcăm chiriile! Nu conteaza că apartamentele sunt mai ieftine! Oameni sunt, hai să le mărim.
Cine mă cunoaşte ştie că mă stresează orice iese din normalitate.
Bun, să nu ne abatem de la revelion.
Nu mai sunt adepta chefurilor.
Cel putin nu de revelion.
Însă chefurile fără temă, cu sala doar închiriată par o ofertă mai tentantă ca preţ. Nu sunt foarte scumpe, le aranjezi tu cum vrei, însă îţi aduci şi mâncare şi muzică.
Eu spun NU chefurilor, nu cabanelor închiriate, nu localurilor cu pretenţii, să vedem ce mai rămâne.
Rămâne revelionul organizat de primărie. Sună trist, ştiu!
) Mai ales acum, fără primar, cine îl organizează?
)
În centru din câte am înţeles, va concerta Samatha Fox. Ok, daca ai nişte prieteni si nu aţi găsit altceva până la ora asta, e singura opţiune care mai rămâne în picioare. Şi poate totuşi un concert în centrul oraşului, un pahar de şampanie alaturi de cei dragi (si de toti cei ..câteva mii de clujeni)….poate atât mai ai.
Nu ar fi aşa rău,însă rişti să apară dl premier şi să înceapă să plângă asemenea mentorului său, să verse câteva lacrimi de durere pentru clujenii pe care îi părăseşte. Azi nu fac politica!
Bun! Eu am ales sa petrec sfârşitul de an în vârful munţilor. Asta vine din dorinţa mea de a fi cât mai departe de aglomeraţie şi cât mai departe de anumite persoane nepotrivite.
În fiecare zi mă schimb. Poate până la revelion ma răzgândesc. ![]()
În principiu asta e decizia finală. Câţiva prieteni, cabana mea unde nu mă deranjează necunoscuţi, la caldurică, o mâncare bună, un vin bun, muzică.
Am îmbătrânit? Nu, dar nu am ce alege, nu am unde merge, şi atunci îmi fac eu singură revelionul.
Voi cum vreţi să vă petreceţi sfârşitul de an?
Şi ca să intraţi mai bine în spiritul de iarnă, să vă vină idei pentru planificarea revelionului vă fac cadou un fulg de zăpadă. Poate aşa ne amintim de iarna de altă dată.

