Home sweet home
09 Mar 2009 4 comentarii
in Personal, Turism romanesc Etichete:acasa, amintiri, casa, cer, deal, incursiune, inimă, loc, lume, natura, oameni, oras, parte, prietenie, rau, studentie, suflet, timp, vale
Unde e acasă?
În primul an de studenţie nu-mi găseam locul. Probabil e problema oricărui student ajuns altundeva decât în oraşul său. Mai mult decât problemă, e nevoia de apartenenţă la un loc. Nevoia de a simţi pentru un loc sentimente de casă. 
În timp totul se rezolvă.
Casa ta e acolo unde ţi-e inima, iar pentru cei cu mult spaţiu în suflet, casa poate fi în mai multe locuri.
În weekend am făcut o mică incursiune prin amintiri şi am descoperit multe “acase” ale mele de-a lungul timpului.
Am un “acasă” variat, am multe locuri unde am lăsat o parte din mine şi multe locuri unde am oameni care mă aşteaptă.
Şi atunci când oamenii dispar, totuşi rămâne un loc, un cer, o vale, un aer.
Dacă aş fi…
19 Feb 2009 Un comentariu
in Personal, Vorbe Mari Etichete:a trai, amintiri, blonda, bruneta, bun, clipe, daca, eu, fluturasi, frumos, idei, lumea mea personala, multicolor, musculita, pustnic, roz, strop, zambet
Daca aş fi……….
…Un fluturaş, aş alege cele mai frumoase flori. Probabil nu aş trăi prea mult (fluturii trăiesc 2 zile parcă), dar aş trăi frumos. Aş trăi într-o lume fără oameni, o lume sălbatică, o lume a plantelor şi a florilor multicolore.
…O musculiţă, tare mi-ar plăcea să ascult tot ce vorbeşti tu despre mine, şi dacă într-o zi ar trebui să-mi aleg cum să mor, mi-ar plăcea să mor înghiţită de o persoană pe care nu o suport, care apoi să-şi dea seama că m-a înghiţit şi să trăiască cu remuşcări stomacale. 
…Un soare, aş da cea mai albă şi mai caldă lumină, nu aş lăsa nori în jurul meu şi aş răsări în fiecare zi cu drag la gândul că razele mele vor bucura pe cineva.
…Porumbelul păcii, cred că mi-ar fi frică să călătoresc pe câmpurile de război şi mi-aş angaja subalterni să facă asta pentru mine.
…Un pustnic, nu aş mai veni în civilizaţie. Mi-aş găsi un loc plăcut în munţi şi m-aş împrieteni cu râul, ramul… Apoi, când m-aş plictisi aş schimba locaţia.
Dacă aş fi, aş face tot ce nu pot face acum. Şi mi-ar plăcea. Nu ştiu dacă nu cumva m-aş plictisi. Pentru că asta stă în natura umană. Să avem ceva şi să ne dorim altceva, nu neapărat ceva mai bun, ci altceva. Pentru că mereu ce e diferit şi neîncercat, posibil e mai bun. La fel cum blondele vor să fie brunete şi cei care au părul creţ îl vor lins. Aţi înţeles ideea.
Oricum poate cel mai mult mi-ar plăcea dacă aş avea puterea să fac lumea puţin mai bună. Dacă nu se poate face lumea la nivel global, se poate ca lumea mea personală să fie un strop mai frumoasă decât alte lumi personale care le-aş fi putut avea.
Cu un zâmbet schimbi lumea. Zâmbeşte mai des!
Pauza de relaxare
17 Feb 2009 Un comentariu
in Personal, Turism romanesc, Vorbe Mari Etichete:amintiri, cazare Sinaia, Cazino Sinaia, cota 2000, frumos, George Enescu, munte, oameni, Parc central Sinaia, Peles, Predeal, relaxare, Romania, Sinaia, trecut, turism, zăpadă
Sinaia 2009.
Clujul a fost zilele astea prea zgomotos şi prea neîncăpător pentru cei ce caută o clipă de relaxare. Poate cel mai potrivit cuvânt pentru a-l descrie ar fi înnăbuşitor. Prea multe maşini, prea multă forfotă şi prea multă campanie pentru un clujean căruia nu-i pasă.
În gară, printre multele trenuri, locomotive şi călători, un cârd de păsări se înghesuiau să guste şi ele din croissantul cu şuncă şi caşcaval. Nu le era teamă de zgomotul vagoanelor, doar de câţiva oameni ce încercau să le alunge. Normalitate. Oamenii par pentru ele mai înfricoşători decât vuietul locomotivelor.
Drumul a părut mai scurt decât scria pe bilet. Poate pentru că peisajele treceau prea repede pe lângă mine şi nu puteam să le admir suficient. Sinaia a părut la primă impresie întunecată. Nu era zăpadă, iar aspectul general era neîngrijit. Mai târziu am ajuns la concluzia că natura rezolvă tot. Zăpada poate ascunde rămăşiţe ale unei “civilizaţii necivilizate”. Gunoaiele şi câmpurile de peturi au dispărut la prima zăpadă, care a căzut special pentru a ascunde turiştilor o staţiune odată curată, acum doar neglijată.
Am fost neplăcut surprinsă de unele preţuri exorbitante pentru vizita la castel, un castel lăsat şi el puţin câte puţin în paragină. Însă, la fel, natura a avut grijă să pună totul în ordine şi să ne arate faţa Peleşului iarna, în toată splendoarea sa.
Am cunoscut oameni minunaţi, am participat la un curs deosebit şi m-am relaxat. Dacă în prima zi vroiam să mă întorc, la plecare am simţit că vreau să treacă timpul mai greu, să mai păstrez o bucată dintr-o altfel de lume.
Ce vizităm în Sinaia?
Castelul Peleş, deşi era primul pe lista noastră de obiective, mi s-a părut mult schimbat în rău faţă de alte dăţi când l-am vizitat, şi totodată prea puţin valorificat.
Casa memorială George Enescu, prea puţin valorificată şi ea şi prea puţin vizitată. Deşi din punctul meu de vedere, ascunde mult mai multă istorie şi mult mai mult mister decât castelul Peleş. Oarecum şi abordarea prezentării a fost unică, neavând însoţitori, am fost lăsaţi liberi să explorăm o lume demult apusă.
Mănăstirea Sinaia, linişte, puritate, sănătate pentru suflet.
Aş trece pe lista obiectivelor de vizitat şi parcul central, însă doar dacă e îngropat în zăpadă. Feeric.
Pârtia din Predeal, cota 2000, şi altele mult bătute de turişti sunt şi ele obiective importante, deşi eu nu am ajuns acolo. Pozele spun totul.
Mi-a prins bine evadarea din Cluj. Şi sfătuiesc să ne luăm toţi o pauză şi să încurajăm turismul românesc. Avem ce arăta, mai rămâne doar să valorificăm.
O zi relaxantă vă doresc, chiar dacă pentru câţiva e prima zi de şcoală!
P.S. În aceeaşi formaţie, sper să mai vizităm şi altele! Calitatea oamenilor face un loc de neuitat.
