Altceva..
21 Dec 2009 4 comentarii
in Personal
Cand ai nevoie de mai mult aer? Atunci când visezi la ceva ce nu există sau atunci când trăieşti ceva ce ai?
Visez. Şi mi-ar plăcea să trăiesc visul.
Sunt oameni care te fac să zâmbeşti, oameni care te fac să plângi, oameni care te fac să trăieşti. Ultimii aş vrea să-i am mereu pe lângă mine.
În închipuirile mele eu sunt altfel, tu eşti altfel, totul e altceva.
Ziceam că lumea e aşa cum o faci să fie. Ştiu că există ceva ce tinde spre ideal, însă mai există şi pietre pe drumul pe care ţi-l doreşti. Iar când pe pietre le doare să fie mişcate, din altruism le laşi acolo.
Visez în schimb. Vreau să rămânem aşa. Mi-era dor de aşa ceva.
15 Dec 2009 Un comentariu
in Personal
Sunt tristă. Cu adevărat tristă.
Unde merg cei care trăiesc o viaţă pentru alţii? Unde merge un suflet care a stat lângă tine mereu şi te-a iubit necondiţionat?
Azi a plecat cineva drag. Încă cineva.
Numai că un cineva foarte special, care nu a putut să se descurce singur şi a avut mereu nevoie de noi. De mine, de mama, de tata, de Dragoş, de Lidia, Bil, Horaţiu, însă mai ales de buni şi bunicu.
A fost un lucru normal şi trist. Un lucru foarte trist. Nu pot să plâng pentru că mă aşteptam. Şi totuşi am plâns.
Când era mică era o mogâldeaţă care ne mânca mâinile şi părul şi hainele. Şi fugea ca o distrusă sau ca un distrus, niciodată nu am înţeles exact ce gen are. Fugea prin curte, făcea ture. Ne-a învăţat ce înseamnă să facem ture.
Nu am mai văzut decât recent pe cineva care să se bucure aşa de mult ca ea când ne vedea.
Iar odată când eram mai mică, am suferit o mare dezamăgire. Preotul ne-a spus că animalele nu merg în Rai sau în Iad pentru că nu au suflet. Mereu mi-a fost frică.
Aseară oricum am avut coşmar. Duminică la fel.
Acum sunt doar tristă şi mi-e frig.
O să rămână doar o curte goală. Şi o căsuţă goală. Căsuţa pe care scrie Lisa.
M-am gândit de multe ori că am fost egoişti cât am fost copii: am iubit-o mult cât era mică şi apoi am început să uităm. Nu de tot. Însă uitarea e uitare…
Şi uite cât de repede şi efemer au trecut 15 ani. Nimic nu durează. Dar cum mai merg eu acum într-o curte goală, care odată era plină, cum mai merg dacă pentru a 2a oară nu mi-am luat rămas bun când trebuia? Pentru că nu am învăţat.
Mă aşteptam. Şi aş fi putut să nu plâng. Însă am plâns. Dar nu par tristă. Nu atât cât sunt.
Azi a nins. Şi nu ştiu dacă a mai văzut.
15 Dec 2009 Scrie un comentariu
in Vorbe Mari Etichete:liniste
Linişte. O linişte de mormânt. O linişte ciudată ce nelinişteşte.
Prea linişte!
Prevăd ceva. Prevăd liniştea de dinaintea furtunii…
Bradul demo
12 Dec 2009 Scrie un comentariu
in Personal Etichete:albastru, aplauze, atmosfera de Craciun, banda adeziva, baza, bomboane pom, brad, capac, carton, colorat, con, folie carton, miros brad, staniol
Înainte de “the real one”, am încălzit atmosfera cu un surogat. Asta ca să ne pregătim să simţim spiritul. Ideea e furată, rezultatul îmi place.
Little things make my world.
Cum se face?
Necesar: o folie colorată de carton subţire, 2 pungi bomboane de pom, bandă dublă adezivă, folie alimentară staniol, un capac sau o chestie care nu vă mai este folositoare.
Se încearcă formarea unui con. Se enervează persoana care încearcă dacă forma nu iese. Se ia decizia tăierii bazei pentru o stabilitate aparentă a corpului nou format.
Se aplică aleator bandă dublă adezivă pe locurile unde vrei să pui bomboanele. Lipeşti bomboanele.
Se ia corpul de care nu mai ai nevoie şi se îmbracă în staniol, cu un capăt mai ascuţit pentru ca să fixezi vârful bradului.
Se crează o atmosferă cu lumânărele şi se admiră creaţia.
Mulţumim pentru aplauze!
Răspundere
11 Dec 2009 Scrie un comentariu
in Vorbe Mari
Pot să îmi asum răspunderea pentru ce spun aici. Şi o pot face cu capul sus.
Problema este alta. Tu poţi să stai cu capul sus şi poţi susţine orice spui? Poate da. Însă o poţi face doar ca o exprimare a unei păreri, sau o faci ca o insultă adusă nu neapărat oamenilor, ci Celui care e mai presus?
Nu mai aprob comentarii care conţin înjurături, insulte, jigniri.
Şi voi o să citiţi în continuare chiar dacă nu mai aprob orice. Fără comentarii. Că până la urmă încă încurajez exprimarea părerilor.
Cer numai BUN SIMŢ. Bun simţ în păreri.
Eu nu vă pot educa, educaţia trebuia primită până acum.
Regulile eu le fac. Aici.
Numai bun pentru stomac
09 Dec 2009 8 comentarii
in Politică în culori Etichete:5 ani, alegeri, fata lui guta, guta, manele, PNL, politica, publicitate, traian basescu, videoclip, vot
Dacă nu aţi mai vomitat demult şi vă e dor, vă ajută cineva.
Poporul a decis: numai aşa vom trăi bine.
Şi ca dovadă, avem ultimii 5 ani.
09 Dec 2009 Scrie un comentariu
in Vorbe Mari
Dacă eu nu am dreptul la o părere în faţa unora, la fel cum nici poporul român nu are voie la o părere proprie, de ce aţi avea voi dreptul aici?
Şi uite că îl aveţi.
Mă refer la intoxicaţia portocalie care îmi strică blogul. Deocamdată asta e situaţia, însă cât de curând schimbăm lucrurile.
Dreptul la părere
08 Dec 2009 5 comentarii
in Politică în culori Etichete:cioban, dreapta stanga, fomist, formula de guvernare, guvernare, haine, injurat, injuratura, mancare, ordinar, parere, rezultat, scuipat, sondaj, taran
Cât de greu e de înţeles pentru unii pedişti că am şi eu dreptul la părere?
Oameni buni, trăim într-un stat care oferă individului dreptul la părere. Calmaţi-vă odată şi acceptaţi şi părerile altora. Nu eu am mers pe la uşi cu zăhărelul să vă aduc la noi. În schimb voi aţi sunat la mine la uşă.
Nu înţeleg de ce anumiţi reduşi mintal sunt puşi în faţă pentru a propaga anumite idei.
Chiar aşa am ajuns ca naţiune? Să înţelegem numai ce vine din partea unora care nu gândesc singuri ci la colectiv?
Mă doare că sunt injurată pentru părerile mele. Şi îmi miroase a ceva ce s-a întâmplat înainte de 1989. Atunci erai înjurat pentru păreri.
basescu NU este preşedintele meu. Niciodată nu va fi!
Ori învaţă să accepţi asta!
Mâncare şi haine primesc de la mama şi de la tata, sub nicio formă din DREAPTA sau din STÂNGA !
Eu NU am sa votez.
“Merge-ţi-ar bine!”
07 Dec 2009 18 comentarii
in Politică în culori Etichete:decizie, diaspora, duminica, fund, idiot, pd, PDL, PNL, portocaliu, prostituata, psd, pupat, rahat, Romania, rusine, sarac, vot
Update:
Românii au ales: Geoană Preşedinte.
Diaspora a decis: basescu.
Uite normalitatea României.
Citez: cine a votat basescu nu ştie de ce. basescu are mai multe voturi decât acum 4 ani. De ce?
Dragi fraţi de peste tot, însă nu de aici.
În condiţiile în care numărătoarea este chiar cea adevărată vă invit să vă întoarceţi în ţară. Celor din ţară care aţi pus ştampila pe băsescu (scris fără majuscule pentru că gunoaiele nu sunt nume proprii şi doar numele proprii au dreptul la prima literă majusculă)….ei bine, românaşilor care aţi votat să mai trăiţi încă 5 ani bine, vă doresc să nu aveţi niciodată şansa să plecaţi de aici. Să rămâneţi în Românica, să îmbrăţişaţi alegerea făcută, să muriţi în sărăcie şi să fiţi convinşi în continuare că aţi ales binele universal.
Mare ruşine că nu v-aţi gândit la ţara asta.
Părerea mea este că trebuie sa fii destul de idiot ca într-o Sfântă zi de duminică, într-o Sfântă zi de Sărbătoare, să te trezeşti dimineaţa ca să mai lingi un fund, să te vinzi pentru o plasă portocalie şi pentru un scaun cald. Dumnezeu nu se mai uită la voi. Ştiu că nu exagerez. Sau poate se uită şi aţi primit exact ce aţi dorit.
Vreau sa aud UNUL SINGUR, care cu argumente, îmi spune cât de bine e.
Susţin în continuare că o posibilă dorinţă a PNL de a guverna alături de pd (nu există L-ul în partidul ăsta) este semnarea unei sentinţe. Iar eu nu mă prostituez. Se poate să fie numai un membru în minus, însă nu stau să pup funduri băsesciene. E simplu să devin apolitică.
Cred în liberalism, însă nu stau să-mi cadă rahatul în cap. Merg mai încolo câţiva metri.
Aşa, mai în altă ţară, undeva.
Vine :D
05 Dec 2009 Un comentariu
in Personal Etichete:6 decembrie, alegeri, decizie, fericire, ghetute, inspiratie, intelepciune, Mos Nicolae, Nicolae, presedinte, rosu, sac, Sărbători, urari, vot
Am avut o muza care sa ma inspire in aceasta creatie si anume destinatarul felicitarii.
Incep sa simt sarbatorile. Anul trecut cred ca mosul nu a fost chiar mos. Anul acesta simt ca vine cu de toate. Si anul acesta exista.
Multa fericire si intelepciune in luarea deciziei de pe 6 decembrie. Abia diseara vom afla daca ne aduce mosul ceva sau a uitat de noi. Daca meritam ne aduce.
Si nu uitati, indiferent de decizie, mergeti la vot!
