Sunt atâtea lucruri în care nu cred..poate prea multe.
Astăzi povesteam cu o prietenă, ştiu eu cine, despre un anumit subiect. Un subiect pe care eu personal îl consider o inutilitate ce s-a întins pe 2 milenii.
Am stat să analizez o problemă, ca să nu jignesc pe nimeni probabil că voi încerca să fiu cât mai discretă.
Problemă: căsătoria. Particularitatea problemei: căsătoriile timpurii.
Particularitatea problemei m-a făcut să mă gândesc mai bine la problema în sine.
Toată lumea se căsătoreşte. Şi toata lumea merge la nunţi. Şi..toată lumea dă cinste.
E o modalitate de a face bani, într-adevăr. Dar de ce merge omul la nunta nepoatei cumnatei mătuşii Lulu care e vecină de scară cu sora omului??
De ce am vrea să ne chemăm la nuntă tot blocul, tot oraşul, toate neamurile de gradul 100??
Pornind de la ideile astea, am început să nu găsesc niciun sens. Spune-mi tu mie daca ştii mai bine, care e sensul căsătoriei. În afară de “aşa e bine”.
De ce e bine aşa?
Nu putem fi fericiţi decât cu nişte acte şi o verighetă?
Nu putem avea copii decât dacă suntem căsătoriţi?
Nu putem lua un apartament decât dacă ne cheamă pe amândoi la fel?
Mda.
Şi mi-am întrebat şi prietena ce părere are. Despre acest subiect.
Nu a găsit nicio explicaţie pentru căsătorie.
Te mai întreb şi pe tine la ce ne mărităm.
Eu mă simt perfect capabilă să iubesc şi nu sunt măritată. Sunt aptă şi pentru a face copii. Aş putea să-mi iau şi apartament şi să mă cheme tot…aşa cum mă cheamă.
Poate că nu am încă spiritul nunţii şi într-o noapte îmi va da o zână cu bagheta în cap şi mă voi trezi şi voi vrea să mă mărit.
Dar zânele nu există. Sau mai bine zis, ştiu o singură zână şi aia n-o să-şi dea singură în cap.
În cel mai bun caz, o să-mi fac nunta în vârf de munte, singură.
“În cel mai bun caz, o să-mi fac nunta în vârf de munte, singură.”
nu chiar singura…tre` sa iei si mirele
Plus mirele, da!
)
Era sa uit de el
care e de vreo 3500 de anisori, nu om f&%^ noi meciu amu nu?
plus ca mai nou bagi divort cred ca se poate si online…
Nu inteleg exact ce vrei sa spui, dar poate ma lamuresti cu aia 3500 de anisori.
Nu sunt casatorita insa am o relatie foarte frumoasa kre ma face sa ma
simt implinita si fericita. Si da,ne dorim sa ne casatorim si nu pt k vrem nu stiu ce bunuri, nu pt
k suntem religiosi, nu pt k asa se face. Ci pt k este ink o dovada d iubire,nu pt un act…Pt
emotiile p kre le ai knd imbraci rokia d mireasa,respectiv fracul, pt nervii p kre ii aduni incerknd
sa faci totul perfect, pt mandria de a afirma k aceasta e persoana p kre o vreau alaturi
mereu,acesta este sotul meu.Nu pt a poseda,pt k nu poti sa ajungi sa stapanesti un suflet, nu pt
siguranta,pt k aceasta nu exista. Pt a petrece timpul impreuna gandindu-ne ce ornamente vrem pe mese
sau cum sa arate invitatiile,pt a face ink un lucru impreuna. Aleg in mod neconditionat sa ii port
numele si sa ii jur credinta vesnik.Aleg sa arat lumii k iubesc kiar dak nu e el langa mn printr-un
inel kre imi sta p deget,pt k peste ani sa imi amintesc d toate astea si sa arat copiilor mei k nu
ne-a legat aparitia lor,ci iubirea kre ni se va citi in oki in pozele din album.Pt a arata copiilor
mei rude kre poate s-au stins sau cu kre nu mai tinem legatura din diverse motive.Pt mn casatoria
este un fel de implinire,un lucru kre iti trezeste tot felul de sentimente,kre iti aminteste in
momentle grele de ceea ce v-a unit,iubirea…Ironia este k noi vrem sa facem pasul acesta insa din
lipsa d fonduri trebuie sa mai asteptam.Poate ca pare puerila aceasta conceptie,dar dekt sa gasim
motive pt a nu ne casatori mai bn am gasi unele pt kre am face-o,nuh?Dekt sa ne consumam energia k
poate vrea sa puna mana pe nu stiu ce avere sau vrea inlocuitor pt mama kre sa ii spele chilotii si
sa ii gateask,mai bn ne dedicam
sentimentelor ce ne unesc…
Iubirea ce
ne leaga este intr-adevar indeajuns…insa asta nu inseamna k dak iubirea e de ajuns trebuie sa nu
traim aceasta experienta,sa ne impartasim gandurile si sentimentele si emotiile,sa nu ne fie frik k
la dansul miresei ne vom face de ras aratand k nu stim sa dansam…Lucrurile marunte fac viata sa
merite…
Ideea mea era ca poti iubi si fara sa te casatoresti.
Si eu chiar nu ii vad sensul. Poti face si alte lucruri impreuna decat sa planifici o nunta, poti “sa arati lumii” ca iubesti si fara sa te casatoresti…poti multe….
Chiar nu sunt impotriva, doar nu ii gasesc sensul. Poate astea ar fi cuvintele cele mai potrivite.
pai de-aia, ca da bine in societate, nu asa se zice? eu era sa ma casatoresc acum 2 luni, mi-am dat seama ca nu vreau sa fac pasul asta. din pacate, a iesit destul de nasol. si da, se paote sa iubesti si fara sa fi casatorit. din pacate unii nu sunt de-acord cu lucrul acesta.
Da, “da bine in societate”.
E bine ca te-ai trezit la timp.
Nu spun ca sunt impotriva, insa ma revolta cel mai mult nuntile alea cu sute de invitati….ma rog….cred ca ar fi ft ft multe in plus de spus. Nu le vad sensul.
Asta nu inseamna ca la un moment dat in viata mea, peste 10 ani, peste 20, nu o sa ma marit. Probabil. Cum ziceam anterior, in varf de munte sau ceva de genul.
Si m-as fi bucurat sa-mi spuna macar cineva un motiv bun pt care ne casatorim.
Insa se pare ca nu exista.
nu sunt de parere ca trebuie neaparat sa te casatoresti pentru ca asa trebuie…..nu sunt de parere ca nu pot sta doi oameni impreuna decat daca au niste acte si verighete pe mana……..dar hai sa nu exageram totusi….vad destui “rebeli” care ti-au postat aici ……….. hai sa fac pe avocatul diavolului putin:
1. societatea in care traim ca creat unele reguli care te imping sa faci acest lucru…..deja ii zic lucru la casatorie…foarte frumos……….
care ar fii aceste reguli?? sa le luam in ordine……din punct de vedere religios ….eu fiind un ateu convins nu prea ma impiedica acest aspect al problemei, dar aici nu vorbesc de mine………se spune ca traiesti in pacat daca nu te duci in fata Domnului si oficilizezi cumva relatia
din punct de vedere social prezinti mult mai multa incredere in fata societatii daca te “asezi” la casa ta….ceea ce mi se pare o prostie…..sunt multi copii care fac prostia sa se casatoreasca la varste fragede…..intre 18 si 26, 27 de ani…….. si de cand s-au casatorit au impresia ca au devenit mult mai maturi peste noapte, si asta nu ar fii o problema dar societatea ii si priveste ca pe niste oameni responsabili deja….
ar mai fii fost si un alt aspect de care ma loveam in trecut …. nu numai eu ci mai multi sunt siguri………la un credit bancar ai un scoring mult mai bun in fata banci daca esti casatorit…….acum se mai accepta si partenerul de viata daca ai aceeasi adresa cu l pe buletin…….
cam acestea ar fii unele reguli de care unii oameni tin cont cand se hotarasc sa faca “pasul”……dar eu tind sa cred si vreau sa cred cu adevarat ca acest “pas” se va face pentru ca asa vor doi oameni ….pentru ca asa se vor simti mult mai responsabili unii fata de altii……..traim intr-o societate in continua dinamica si acele acte cateodata te opresc din lucruri necugetate pe care ai vrea sa le faci……sau daca nu te opresc macar te fac sa-ti pui niste intrebari inainte de a face lucruri gresite care l-ar rani pe cel de langa tine…….
sper ca nu v-am plictisit si ca nu te-am plictisit draga georgiana …….. asta in cazul in care ati rezistat pana la final sa cititi ce am scris
Sunt de acord cu ce spui in ultima parte. In rest imi stii parerea ca ti-am spus-o personal.
Nu spun ca eu nu m-as casatori, dar daca as face-o as gasi motivele mele personale, nu motivele altora.
Deocamdata nu le vad, insa….cine stie…
Ma bucur ca ai inceput sa ma citesti.