Avem o ţară mare şi frumoasă.
Avem şi munţi, văi, râuri, dealuri…avem şi oameni. Mai tristă ultima parte.

Dacă închizi ochiul la mâna omului, deschizi mintea şi sufletul la tot ce poţi vedea. Nu există oraş urât la fel cum nu există loc nebinecuvântat.

La cât am călătorit în ultima vreme, aş putea lăsa imaginile să vorbească de la sine, aş putea să mă fac ghid turistic sau să fac recomandări cu privire la diverse localuri din diverse zone.

De departe cel mai verde oraş mare al ţării e Iaşiul. Am văzut stejari crescând pe trotuar. Plin peste tot de verde. Un verde ce te bucură, un verde demult apus în Cluj. Am simţit aromele teilor lui Eminescu, am închis ochii şi am văzut un tărâm plin de istorie. Am asistat la bătălii şi la câmpuri fumegând, am trecut prin emoţiile învingătorilor şi teama învinşilor. Toată zona Moldovei m-a surprins în cel mai plăcut mod posibil. Ospitalitate, natură şi… Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul .

Timişoara?!. Un oraş care încă nu a pierdut nimic din farmecul anilor trecuţi împletiţi prin cotidian şi structuri noi. Vechiul şi noul merg mână în mână, totul e armonios, nimic nu pare a fi nelalocul lui. Poate primul după care mi-a părut rău. Multe şanse, multe oportunităţi. Mai puţină verdeaţă, însă armonie.

Către Bucureşti m-am îndreptat cu idei preconcepute. Şi am plecat cu….de fapt nu am mai vrut să plec .
Nu înţeleg unde era aglomeraţia cât am stat eu acolo. Probabil s-a mutat definitiv la Cluj. Nu înţeleg unde s-au ascuns oamenii urâcioşi. Nu ştiu unde au rămas toate ideile mele preconcepute.
Casa mea din Bucureşti era făcută după modelul viitoarei mele case permanente. Adică era o adevărată “acasă”.
Şi acum se cere ca la decernarea premiilor Oscar să…
….. mulţumesc cu această ocazie celei care mi-a fost alături şi m-a susţinut….etc….etc….cine trebuie să se simtă, se simte. Aplauze!
Am avut cea mai bună gazdă ever! Prietenii adevăraţi la nevoie se cunosc. – vezi Piatra Albă?

Bucureştiul plin şi el de verdeaţă şi de miros de tei. La fel, închid ochii şi simt miresme vechi şi noi.

Poate mai bine las pozele să vorbească şi mă îndrept către Dunăre..încet – încet.
Iar pentru sfaturi turistice, nu percep comision şi ajut cu dragă inimă în descoperirea de locaţii unde se relaxează bine, unde se mănâncă bine, unde se doarme bine, ş.a.m.d.

Mulţumim şefii şi firmii şi cu aceste ultime rânduri încerc să-mi asigur o mărire de salar.

P.S. Explicaţie pentru ultima imagine:
“Uită de Batman! Uită de Superman!
Căpitan Chiloţilăăăăăă!!!!!“