“Merge-ţi-ar bine!”

Update:
Românii au ales: Geoană Preşedinte.
Diaspora a decis: basescu.
Uite normalitatea României.

Citez: cine a votat basescu nu ştie de ce. basescu are mai multe voturi decât acum 4 ani. De ce?

Dragi fraţi de peste tot, însă nu de aici.
În condiţiile în care numărătoarea este chiar cea adevărată vă invit să vă întoarceţi în ţară. Celor din ţară care aţi pus ştampila pe băsescu (scris fără majuscule pentru că gunoaiele nu sunt nume proprii şi doar numele proprii au dreptul la prima literă majusculă)….ei bine, românaşilor care aţi votat să mai trăiţi încă 5 ani bine, vă doresc să nu aveţi niciodată şansa să plecaţi de aici. Să rămâneţi în Românica, să îmbrăţişaţi alegerea făcută, să muriţi în sărăcie şi să fiţi convinşi în continuare că aţi ales binele universal.
Mare ruşine că nu v-aţi gândit la ţara asta.

Părerea mea este că trebuie sa fii destul de idiot ca într-o Sfântă zi de duminică, într-o Sfântă zi de Sărbătoare, să te trezeşti dimineaţa ca să mai lingi un fund, să te vinzi pentru o plasă portocalie şi pentru un scaun cald. Dumnezeu nu se mai uită la voi. Ştiu că nu exagerez. Sau poate se uită şi aţi primit exact ce aţi dorit.

Vreau sa aud UNUL SINGUR, care cu argumente, îmi spune cât de bine e.

Susţin în continuare că o posibilă dorinţă a PNL de a guverna alături de pd (nu există L-ul în partidul ăsta) este semnarea unei sentinţe. Iar eu nu mă prostituez. Se poate să fie numai un membru în minus, însă nu stau să pup funduri băsesciene. E simplu să devin apolitică.
Cred în liberalism, însă nu stau să-mi cadă rahatul în cap. Merg mai încolo câţiva metri.
Aşa, mai în altă ţară, undeva.

Vine :D

Am avut o muza care sa ma inspire in aceasta creatie si anume destinatarul felicitarii.

Incep sa simt sarbatorile. Anul trecut cred ca mosul nu a fost chiar mos. Anul acesta simt ca vine cu de toate. Si anul acesta exista.

Multa fericire si intelepciune in luarea deciziei de pe 6 decembrie. Abia diseara vom afla daca ne aduce mosul ceva sau a uitat de noi. Daca meritam ne aduce.
Si nu uitati, indiferent de decizie, mergeti la vot!

Miroase a Crăciun

De câteva zile visez bradul. Ştiu unde am să-l aşez şi abia aştept să-l cunosc. Va fi primul brad din Cluj, din chirie. L-aş vrea mare, mic, oricum, însă neapărat bogat. Am anumite idei despre sărbători şi anumite fixuri. Bradul ar trebui să fie brad, să fie atât de frumos încât nu mai are nevoie să fie împodobit. Din păcate, brazii scoşi la vânzare sunt slăbuţi.
Am avut o tentativă de a fi “eco”, însă cred că mă voi resemna la a lua un brad tăiat. Deocamdată, este prea scump să fii eco, oare doar în România?
Diferenţele de preţuri de la un brad în ghiveci la un brad tăiat sunt enorme. Dacă un brad în ghiveci la 50 cm are preţul de pornire de la 150 lei negociabil, bradul din piaţă porneşte de la 20-30 lei.
Am căutat idei de împodobit, tendinţe 2009. Nu am găsit nimic, probabil nu mai sunt mulţi care se gândesc la aşa ceva. Însă cum putem simţi sărbătorile fără miros verde?
Hai să ne lipsim de altele, nu de mirosul Crăciunului.

Ideile mele sunt multicolore. Aş fi deacord cu anumiţi designeri care propun mov, verde, alb. Da, cu puţine idei, aceste culori prind pe acele bradului din 2009.
Mi-aş dori un brăduţ mic, stufos, îmbodobit cu accesorii mov. Cel puţin asta îmi doresc azi. Nu mă pasionează în mod deosebit globurile, cât mai mult, combinaţiile de materiale, materiale care cad uşor pe crengi. Îmi vine în minte şi puţin sclipici sau material lucios, cumva vaporos.
Globuri mici, fulgi de zăpadă homemade, cutii mari sub brăduţ şi miros de cozonac.

Mă mai gândesc la auriu, însă un auriu total diferit faţă de movul anterior. Un auriu compus din beculeţe si ghirlande. Un auriu cu globuri din sticlă, globuri mari. Bradul la fel de mic. Sub brad ceva moale şi pufos. Auriul are neapărat şi un înger în vârf. Asta cere culoarea.
Am mai auzit de roz, însă nu am idei de combinaţii.

Poate aveţi şi voi ceva gânduri pentru Crăciunul 2009. Aştept cu nerăbdare păreri, înainte să concretizez ideile mele.

Au mai rămas 21 zile până în Ajun.

Cu cărţile pe faţă

Sau micul ghid al adevăratelor întâmplări dintr-o secţie de votare.

Vreau să vorbesc, pentru că m-am săturat să tac. Cine mă cunoaşte, ştie că sunt corectă. Fac asta nu pentru a influenţa, ci pentru ca să fie clar ce se întâmplă în secţiile de votare. Sunt convinsă că e o situaţie generală.
Pe 22 noiembrie au avut loc alegerile prezidenţiale. Partidele politice au avut în secţii membri, ca şi reprezentanţi în comisia de supraveghere. Legea spune că preşedinţii de secţii, vicepreşedinţii şi observatorii trebuie să fie apolitici. Asta spune legea.
Eu am reprezentat un partid politic, şi anume PNL-ul. Apropo, sunt mândră de rezultate, sunt mândră de partidul pe care îl reprezint. Sunt unul dintre membrii care cred în ceea ce fac, dar mai mult decât asta cred în adevăr.
Totul a început pe 20 noiembrie, către seară. Atunci am primit un telefon de la preşedinta secţiei mele de votare. După scurt timp am primit al doilea telefon, în care o altă persoană mă anunţa că doamna anterioară a renunţat şi e înlocuită.
Pe 22, la întâlnirea membrilor, s-a clarificat situaţia. În sensul că preşedinta era a3-a de la acea secţie (fuseseră 3 schimbări). Situaţia a fost una generală. S-au schimbat prin delegaţii membri, preşedinţi, şi tot ce se putea schimba. Nu comentez. Au apărut înlocuitori şi în ziua votului, 22 noiembrie. Evident că totul era în acte şi chiar şi aşa, mă feresc să spun că era legal. De ce? Pentru că reprezentanta PAS-ului de exemplu, care se dădea mare afinistă de partid şi om serios nu a putut răspune la întrebarea „Cine este liderul PAS-ului?”. De ce? Pentru că în „apărarea” ei la întrebarea pusă de mine au sărit toţi cu replici de genul „nu ai dreptul să întrebi, doar preşedinta întreabă”. Ăsta e doar un exemplu, pentru altele şi pentru detalieri, sunt tot aici şi pot arăta şi cu degetul pentru că am deget. La insistenţele membrului PSD, s-au prezentat delegaţiile, ba mai mult am şi constatat că primii de pe liste fuseseră schimbaţi fără voia lor. În ţara nimănui, toţi cumpără ce vor dacă au bani.
Ce mă deranjează? Faptul că sunt făcută nesimţită de oameni „apolitici”, cărora nu li se pare ciudat că oameni care nu apar pe liste vor să voteze, cărora nu li se pare foarte urgentă raportarea situaţiei, oameni care vor să deschidă toate urnele deodată, la grămadă, oameni care în unanimitate mă jignesc pentru că nu sunt de acord cu votarea cu cărţile de alegător şi fac gură pentru ca asta să nu se întâmple.
Membrul PER-ului (cred), a participat din spusele lui şi la alegerile la care în comisie au fost doar reprezentaţi ai PNL, PSD, PDL. „Păi cum ai participat? Păi uite aşa. A, deci nu eşti membru PER cum declari? Păi…..”
Mda, sunt de acord….PĂI e răspunsul.
Hai să fim înţeleşi, nu fac eu legea. Din moment ce ai făcut cum am spus eu, tu şi majoritatea aţi făcut cum am spus eu, înseamnă ca am avut dreptate. De ce? Puteaţi ca majoritate să luaţi decizii, la fel cum eu puteam face contestaţie. Nu aţi luat decizii diferite faţă de ce spuneam eu, nu pentru ca eu să tac din gură, ci pentru că erau cele corecte, cele LEGALE.
De ce e deranjat jandarmul, cel care face ordine, pentru că s-a stat cu o oră în plus, doar pentru că eu NU AM VRUT DESCHIDEREA TUTUROR URNELOR LA GRĂMADĂ?? De ce sunt eu vinovată?
Lipsă de bun simţ nu e ce am făcut eu, lipsă de bun simţ e să spui că mă plezneşti dacă nu tac. În primul rând, afirm cu tărie că cine recurge la forţa pumnului face asta pentru că nu are minte, nu are forţa minţii ca să zic aşa, îi lipsesc argumentele. Ori reprezentanta unui anume partid ar fi sărit să mă pleznească dacă nu tac.
Hai să vedem ce se mai face în secţii. Se refuză dreptul unui reprezentant din comisie de a însoţi sacii cu voturi la BEJ. După ce reprezentantul face gură, se sună la BEJ, se află cu stupoare că el chiar are dreptul să meargă, dreptul ăla refuzat anterior.

Mi s-a promis că mi se face contestaţie care se va preda partidului meu. „Şi ce se scrie în contestaţia aia? zic eu. Păi se scrie că ai avut gură mare. De ce? Că am stat din cauza ta cu o oră în plus, că nu ai fost de acord să le deschidem la grămadă.” Ia scrie tu asta într-o contestaţie, semnează tu că asta ai vrut să faci.
Jandarmul prezent la faţa locului le dă dreptate. Toţi sunt de acord. Contestaţia totuşi nu se scrie, nimeni nu semnează nimic, urnele se deschid separat.
„ PNL nu ştie să piardă.” Aş reformula. PNL nu încetează să spere, PNL nu a pierdut. A pierdut poporul român. Cei care l-au votat pe Crin au câştigat prin faptul că au vrut schimbarea. Mă bucur pentru scor.
PDL=PD+PLD
PSD are alianţă cu PC.
PNL, singur, a scos scorul care l-a scos. Oamenii care au votat cu bun simţ au scos scorul acesta, Crin l-a scos, noi toţi.
Acum părerea mea. În turul 2, 99% o să merg tot la secţia aia. 1%=partidul decide altceva. Da, partidul poate decide pentru că eu sunt o reprezentantă a sa. Pot fi schimbată. Însă nu o să fiu fără motiv.
Altă părere, NICIODATĂ nu voi ţine cu cei care fură pe faţă, cu cei care fură de 4 ani încoace. Mi-am dat seama că se poate, se poate ca din 7 membri, un preşedinte, un vice, 2 observatori şi un jandarm să existe totuşi o uniformitate a culorii. Eu am fost tot timpul cu PNL. PSD-istul a fost tot timpul PSD-ist. Atât. În rest nu spun nimic, pentru că presupun că, la fel cum spunea cucoana Udrea despre dosarul ei, în acte totul este în regulă. Sunt convinsă. Este trist că avem cel mai ridicat grad de corupţie. Se poate verifica.
La fel cum se poate verifica tot ce am spus. O să spun şi mai mult dacă vreau. Pentru că am dreptul să îmi spun părerea. A, şi „fac gură”, pentru că am gură….şi printre altele am şi dreptate.
RECUNOSC că am gură mare, recunosc că mă enervez, însă recunosc şi că SUNT PREA CORECTĂ. Dar asta doar pentru că mă interesează, mă implic şi nu mi-e indiferent cum trăiesc în ţara mea. Uite şi aşa am să fiu.

Dacă cumva se schimba ceva şi PNL decide să întindă un deget către PDL, jur că ies din partid. Deci nu o mână, un deget!!! Eu nu o să fiu călcată în picioare şi cine vrea, nu are decât. Însă sunt convinsă că PNL are demnitate şi bun simţ.
Din PNL Cluj va mai pleca un val. Doamne ajută!
Na şi uite aşa stau lucrurile într-o secţie din Cluj.
Şi în condiţiile astea, vă întreb (era să scriu mă întreb, însă eu nu mă mai întreb că sunt convinsă) s-au fraudat sau nu alegerile? Câţi au fost dispuşi să urle şi să stea împotriva majorităţii?
Din punctul meu de vedere, rezultatele sunt altele. Însă e mai bine că a ieşit aşa.
Pentru turul 2, susţin PSD, susţin Geoană. Am hotărât asta înainte să îşi spună părerea partidul meu.
Nu mă interesează de stânga, dreapta, etc.
Când dreapta e cum e, când dreapta e în stare să facă cea mai mare fraudă din istoria noastră, dreapta devine pentru mine un nimic. PD nu a fost niciodată ce se dă a fi.
După turul 2, multe capete vor cădea.
Orice ar fi, PD-ul a fost ajutat. De ăştia care vă meritaţi soarta. Aşa că, haideţi nu mai plângeţi, aţi avut ocazia să vă ridicaţi din noroi şi aţi ales, legaţi la ochi.

Şi mai zic eu ceva, cred că nevasta lui Băsescu nu a votat cu Băsescu. Nu e atât de proastă.

Aştept cu nerăbdare continuarea.

De cine mi-e mie dor

Nu trebuie să uităm multe persoane. Şi nu vrem să uităm persoanele dragi.
Nu am uitat pe nimeni de care merită să-mi amintesc. Şi am loc pentru ei (sau pentru tine), chiar dacă nu mai sunt aici…
Viaţa ne ia mereu ce nu vrem să ne ia. Şi atunci trebuie să căutăm să nu uităm. Să nu uităm clipe, să nu uităm ce ne-a făcut odată să râdem. E greu să scriu despre ce vreau acum să scriu şi chiar dacă mi s-ar părea uşor nu ar fi aşa.
Mereu mă gândesc că viaţa e dreaptă în ce face. Orice are un sens şi din orice putem învăţa ceva. Decât să regretăm ce nu a fost sau ce a fost, mai bine am trage concluzii, am rămâne cu ce avem şi am preţui ce am avut. Fără de ce-uri. Aşa a fost să fie. Nu sună deloc sec. Sună bine. Sună că e ceva mai presus de noi, care ne arată mai puţin decât e şi poate ce nu vedem e mai bun. Sau poate sună a consolare.

De cine mi-e mie dor e acum doar în inima mea. Dar stă bine şi i-am făcut un loc confortabil. Un loc plin de tot ce a vrut. Acolo stau şi toate amintirile şi toate vânătăile din jocuri (vânătăi de care mi-e dor acum), şi toate prostiile spuse şi înghesuielile pe un singur scaun de o persoană. Câtă vreme pot zâmbi aducându-mi aminte, înseamnă că am avut ceva bun.
Şi voi zâmbi mereu chiar dacă mi-e dor.

De multe ori am vrut să scriu ce scriu acum şi nu am putut. Nu am putut decât să le gândesc în mintea mea. Dar mereu au fost şi e acolo.

Nu am vrut să uit pentru că am îndrăgit. Şi nu voi uita tot din acelaşi motiv.

Morala: spune-i aceluia de lângă tine tot ce e pentru tine şi nu-ţi irosi viaţa cu cine nu merită. Iar dacă o faci, caută măcar un aspect pozitiv în acela care crezi că îţi iroseşte viaţa, şi schimbă-ţi gândirea.
Pentru cei ce nu înţeleg nimic, va veni o vreme când veţi înţelege.

Domnu’ Băse, văd eu dublu sau apăreţi în dublu exemplar?

Repet întrebarea. Eu înţeleg care e faza, însă portocala a ajuns cumva într-o culme a disperării? Nu am ochi buni pentru intoxicaţii şi nu voi avea. Cu atât mai mult cu cât chipul Băselului apare obsesiv lipit în format king size pe busul cu care circul. De ce e doar el, alţi contra-candidaţi nu?
Nu ştiu cum captează majoritatea celor care circulă cu transportul în comun aceste veleităţi de promovare a imaginii şi această încercare de “dublă campanie”. În staţiile de autobus situaţia nu diferă. Atât că apare şi portocaliul. Iar pe bus mesajul este unul care se vrea „apolitic”. O încercare eşuată de „facere de dreptate”.
Oare Băselul va scăpa de ce îi e frică?
Vine Băse şi îi trage el în ţeapă pe şmecherii din parlament şi face el legea. Aşa că vino şi tu la vot şi pedepseşte-i! Ideea e bună, mi-ar plăcea şi mie să vină toată lumea la vot şi să fie pedepsit cel care trebuie pedepsit.
Insist. Văd eu dublu sau e BăseX2?

New look…not.

As fi facut un sondaj.
Vroiam să-mi schimb înfăţişarea pe blog (tema).
Am renunţat..la sondaj.. Probabil mulţi care mă citesc nu mă simpatizează şi ieşea blogul meu negru.
Glumesc.
Din păcate nu se poate schimba. Aşa că pot să-mi doresc cât vreau haină nouă că tot aşa o să rămân.

Dacă totuşi mă face cineva total roz, exact aşa cum am văzut pe site-ul ăla de acum 10 minute îi ridic soclu şi o să fiu pe veci recunoscătoare.

Sunt pentru că pot

Cine nu îndrăzneşte să creadă, nu va reuşi.

De ce sunt convinsă că sunt mai sus? Pentru că îndrăznesc să cred în mine.

Mi s-a pus o întrebare. Mai precis ce aş schimba la mine. Probabil că răspunsul aşteptat era o enumerare. Dar dacă eu nu am puterea să cred în mine, poate altcineva?
Suntem ceea ce credem că suntem. Nici mai mult nici mai puţin.
Vreau să schimb situaţii, vreau să schimb stări de fapt, vreau să schimb lucruri care nu se mai pot schimba. Dar nu vreau să mă schimb eu. Pentru că există un singur lucru în care sunt constantă.
Sunt constantă în convingeri, sunt constantă în a fi eu ceea ce sunt.

De ce pot să privesc atât de sus?
Văd mai sus decât e limita de vedere.
Văd chiar şi ce este mai sus decât e permis să se vadă.
Nu am ochelari, nu am deficienţe de vedere, şi dacă aş fi incapabilă să văd mi-aş închipui că văd şi tot aş vedea.
Mănânc morcovi. Mulţi morcovi. Cruzi, întregi, fierţi, în ciorbă.
Sunt atât de atentă încât dacă mă concentrez pot să dau mai mult decât am.
Cred în ceea ce e atât de sus.
Cred că eu fac tot ce am.
Cred în lumea mea.
Sunt mai sus pentru că pot să fiu mai sus.
Sunt mai sus pentru că pentru mine există mai sus.

Totul e să nu uit să cred. Şi cum pot uita, când ţelul meu e să nu uit, iar convingerea mea e că nu am uitat?

Ce există e pentru mine. Şi ce trebuie să fie va fi.

Ne mărităm?

Sunt atâtea lucruri în care nu cred..poate prea multe.
Astăzi povesteam cu o prietenă, ştiu eu cine, despre un anumit subiect. Un subiect pe care eu personal îl consider o inutilitate ce s-a întins pe 2 milenii.

Am stat să analizez o problemă, ca să nu jignesc pe nimeni probabil că voi încerca să fiu cât mai discretă.
Problemă: căsătoria. Particularitatea problemei: căsătoriile timpurii.
Particularitatea problemei m-a făcut să mă gândesc mai bine la problema în sine.
Toată lumea se căsătoreşte. Şi toata lumea merge la nunţi. Şi..toată lumea dă cinste.
E o modalitate de a face bani, într-adevăr. Dar de ce merge omul la nunta nepoatei cumnatei mătuşii Lulu care e vecină de scară cu sora omului??
De ce am vrea să ne chemăm la nuntă tot blocul, tot oraşul, toate neamurile de gradul 100??

Pornind de la ideile astea, am început să nu găsesc niciun sens. Spune-mi tu mie daca ştii mai bine, care e sensul căsătoriei. În afară de “aşa e bine”.

De ce e bine aşa?
Nu putem fi fericiţi decât cu nişte acte şi o verighetă?
Nu putem avea copii decât dacă suntem căsătoriţi?
Nu putem lua un apartament decât dacă ne cheamă pe amândoi la fel?

Mda.
Şi mi-am întrebat şi prietena ce părere are. Despre acest subiect.
Nu a găsit nicio explicaţie pentru căsătorie.
Te mai întreb şi pe tine la ce ne mărităm.

Eu mă simt perfect capabilă să iubesc şi nu sunt măritată. Sunt aptă şi pentru a face copii. Aş putea să-mi iau şi apartament şi să mă cheme tot…aşa cum mă cheamă.
Poate că nu am încă spiritul nunţii şi într-o noapte îmi va da o zână cu bagheta în cap şi mă voi trezi şi voi vrea să mă mărit.

Dar zânele nu există. Sau mai bine zis, ştiu o singură zână şi aia n-o să-şi dea singură în cap.
În cel mai bun caz, o să-mi fac nunta în vârf de munte, singură.

Nu am chef de problemele tale :)

În weekend mai mult ca oricând.
Deşi ar fi bine ca toată lumea să îşi vadă personal de treburile sale oricând.
Am ajuns la concluzia că societatea oferă diverse tipare de indivizi sau individe care au nevoie de indivizi sau individe ca mine să le rezolve problemele. Chiar nu fac referire la cine se va simţi.
Weekend-ul şi timpul meu liber sunt ale mele. Iar în ultima vreme simt că nu le mai am nici pe astea.
Însă la drămuirea timpului meu liber cred că mă descurc şi singură.
Deci putem lua postarea asta ca un apel la …. al fiecăruia.
Ştiu ce am de făcut, mai rămâne să-ţi dai şi tu seama care e treaba ta.

Par stresată. Ei bine, încă nu sunt. Şi nu sunt pentru că număr zilele până merg la mare.
AMR 8.